Blogosfera.md, în paragină

Bloggerii au lăsat-o mai moale. Ori că s-au lenevit, ori că au fost înghițiți de noile platforme new media apărute recent în mass-media din capitală. Bloggerii noștri, odinioară incisivi și foarte prolifici, au cam luat apă în gură. Judec asta după http://www.blogosfera.md, o platformă tot mai părăginită, năvălită de o întreagă pleiadă de bloggeri bisericoşi/religioşi (nu se ştie dacă tot atât de credincioşi pe cât de bisericoşi), care năpădesc ca ciupercile după ploaie. Tot mai puține bloguri originale. Tot mai puține bloguri „independente”. Tot mai mulți autori de bloguri care nu scriu din plăcere, aceștia meritându-și mai curând titlul de „traficanți de bits of information”. Probabil că avântul blogosferic de la sfârșitul deceniului trecut ține de internetizarea rapidă a societății. Entuziasmul s-a ofilit repede. Acum număr pe degete oamenii-bloggeri. Restul sunt copypasteri, fundamentaliști, propagandiști sau pur și simplu web surferi.

9 gânduri despre “Blogosfera.md, în paragină

  1. ai punctat bine.

    plus la asta, mie îmi pune semne mari de întrebare plecarea asta a bloggerilor pe platformele publika sau voxreport – asta e pierdere evidenta si acceptarea ca aceste posturi sa foloseasca ceea ce scrii in interesul lor: un autor poate scri diferit despre una si aceaşi persoană/fenomen/partid în diferite situaţii. Ideea e că platformele date vor folosi continutul selectiv, aşa cum le dictează politica lor editorială. Ce iese? Înţelegi şi singur.

    Cu atat mai mult – care e sensul dublării continutului pe blog si pe platforma? Cei care te citesc, te vor citi şi aşa, fiind independent.

    Apreciază

  2. Mihai Eminescu Epigonii

    Când privesc zilele de-aur a scripturelor romane,
    Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
    Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
    Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
    Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
    Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.

    Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere:
    Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere,
    Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
    Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
    Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară,
    Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

    Liră de argint, Sihleanu, – Donici cuib de-nţelepciune,
    Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
    Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
    Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
    S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnată.
    S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

    Eliad zidea din visuri şi din basme seculare
    Delta biblicelor sunte, profeţiilor amare,
    Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles;
    Munte cu capul de piatră de furtune detunată,
    Stă şi azi în faţa lumii o enigmă n’explicată
    Şi vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.

    Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă;
    L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă,
    În prezent vrăjeşte umbre dintr-al secolilor plan;
    Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
    Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperării,
    Descifrând eternitatea din ruina unui an.

    Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,
    Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă –
    Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău;
    Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare,
    Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare
    Şi astfel Bolintineanu începu cântecul său.

    Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
    Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
    Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
    Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,
    Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,
    Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.

    Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,
    Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
    Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;
    Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
    Zugrăveşte din nou, iarăşi pânzele posomorâte,
    Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.

    Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
    Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
    Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri,
    Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
    Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
    Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.

    Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,
    Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,
    Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,
    El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,
    O aşează-n tron de aur, să domnească lumi rebele,
    Şi iubind-o fără margini, scrie: „visul de poet”.

    Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte,
    Visul apelor adânce şi a stâncelor cărunte,
    Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,
    El deşteaptă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,
    El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,
    Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.

    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

    Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
    Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
    Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
    Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
    În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
    Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

    Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,
    Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
    Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
    S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
    Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
    Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

    Voi, pierduţi în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri;
    Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
    Căci al nostru-i sur şi rece – marea noastră-i de îngheţ,
    Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
    Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
    Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéţi.

    Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,
    Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,
    Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
    Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră,
    Ce la vântul cald ce-o mişcă cântări molcome respiră;
    Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

    Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
    Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
    Privim reci la lumea asta – vă numim vizionari.
    O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
    Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
    Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.

    „Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte”,
    Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
    Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
    Numesc sunt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
    Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
    Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.

    Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
    Unor lucruri n’existente; carte tristă şi-ncâlcită,
    Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.
    Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
    Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.
    Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.

    Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,
    Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
    Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
    Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,
    Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, –
    Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.

    1870, 15 august

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s