Oleg Brega, copyright-ul şi Gigantul de la Tübingen

CopyrightDin cînd în cînd, la categoria ecouri, public unele dintre cele mai reprezentative (în viziunea mea) fragmente din operele pe care le (re)citesc. Despre lansarea ecouri-lor scriam AICI.

În penultimul articol, pentru că în permanenţă trăim o dramă identitară, am găsit de cuviinţă să public un fragment din articolul Alteritate, toleranţă şi masochism, semnat de reputatul lingvist basarabean cu renume mondial Eugeniu Coşeriu. Deşi textele (cel puţin cele traduse în română) lingvistului Eugeniu Coşeriu sînt accesibile oricui, din prima sursă, peste cîteva ore de la publicare am văzut că mai multe site-uri informative au preluat fragmentul apărut aici. Printre acestea sînt Unimedia şi Basarabeni.ro. În pofida faptului că am indicat sursa de unde, la rîndu-mi, am preluat citatul, administratorul celui din urmă site, Basarabeni.ro, dă de înţeles că eu aş fi autorul textului semnat de lingvistul Eugeniu Coşeriu.

Mai delicat însă mi se pare „cazul” portalului curajoşilor – Curaj.net, în spaţiul căruia m-am gîndit că şi-ar găsi loc fragmentul din articolul citat mai sus. După apariţia acestuia pe Curaj.net, Oleg Brega, unul dintre administratorii portalului, îl „bănuieşte” pe „autorul curajos”, adică pe subsemnat, care „semnează cu doar o literă, şi aia din alfabetul grecesc se pare”, de încălcare a copyright-ului. Mai jos, aveţi comentariile „incomode”… 🙂

Curaj.net_comment-uri

Întrebat ce crede despre „complexele culturii române”, lingvistul Eugeniu Coşeriu a vorbit şi despre faptul că datoria celui ce deţine o informaţie este să o dea tuturor. Iată, în acest sens, ce spunea, în ultimul său interviu de la Bălţi,  însuşi lingvistul:

… datoria profesională a celui care ştie ceva şi care a avut o informaţie este să o dea tuturor. Este urît cînd cineva, deţinînd o informaţie, o păstrează în secret, o utilizează numai el, pentru ca nu cumva să afle şi colegul.

[…]

… pe cînd omul de cultură, care trebuie să fie o fiinţă morală şi conştientă de morala culturii, i-ar informa imediat pe ceilalţi. Ar spune: „Iată ce am găsit. Sînt idei foarte noi. Vă dau şi vouă. Citiţi! O s-o multiplicăm imediat, ca s-o citească toţi.” Aşa aş proceda eu, de exemplu.

[…]

Da, asta trebuie să se facă şi să se facă peste tot. Mai ales atunci cînd informaţia este insuficientă. Ideile nu se pierd cînd se împart. Ştiinţa este o formă de împărtăşanie. Dacă am o idee şi chiar dacă ţi-o dau şi ţie nu este ca şi cum ţi-aş da o sută de lei şi eu să nu-i mai am.

* * *

Sursa citatelor: Eugeniu COŞERIU, Universul din scoică (Interviuri realizate de Gheorghe Popa, Maria Şleahtiţchi şi Nicolae Leahu), Chişinău, Editura Ştiinţa, 2004, p. 61.

Cred că, în contextul nedumeriri şi a avertismentului lui Oleg Brega vizavi de articolului amintit, nu mai este nevoie să-mi justific păcatul de a fi reprodus, cu „obrăznicie” şi „rea-intenţie”, opinia lingvistului Eugeniu Coşeriu despre toleranţa şi masochismul majoritarilor în raport cu obrăznicia şi imperialismul minoritarilor. Cred că Gigantul de la Tübingen a explicat cel mai bine problema „scurgerii/furtului de informaţie” în cazul de faţă. Eu, cu trimitere la sursă, doar am împărţit informaţia…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s