Armata Naţională şi (in)dependenţa RM

MIG-29Dacă nu accesam unele site-uri informative cu care m-am obişnuit, nu aveam să îmi amintesc de Ziua Armatei Naţionale. Se zice că Armata Naţională a Republicii Moldova a ajuns azi la majorat, a împlinit 18 ani. Această structură militară este tot atît de tînără ca şi suverana şi independenta Republica Moldova, codaşul stat european aproape în toate privinţele.

Ei bine. Ce semnificaţie să aibă pentru tineretul de azi ziua de 3 septembrie? Probabil că cei care au făcut armată (sau fac) au motive întemeiate pentru a sărbători această zi. Eu nu am nici măcar un motiv. Sărbătoarea naţională „Limba Noastră cea Română”, de exemplu, are mai mult sens pentru mine decît oricare altă sărbătoare naţională. Ca naţiune, vorbitoare de limba română, nu putem exista în afara limbii materne. În 1989, limba română din Basarabia a fost descotoşmănată de straiele-i păgîne, fiind înfăşurată în mantia-i firească – grafia latină. Aşadar, indipendenţa lingvistică avea să fie, din păcate cu multe excepţii, cucerită odată şi pentru totdeauna.

După ce, la 27 august 1991, fosta RSSM şi-a declarat independenţa faţă de agonica URSS, guvernarea de la Chişinău a instituit Armata Naţională, care trebuia să fie un garant al unităţii şi integrităţii nou-apărutului stat Republica Moldova. Cît de independenţi, de suverani şi de unitari am reuşit să fim în cei 18 ani grei de zile am văzut. Mai mult, avem şi o Constituţie. În aceasta citim că Republica Moldova este un stat neutru, care nu urmăreşte să intre în vreun bloc militar sau să facă alianţă militară cu vreun stat anume. Pe hîrtie sîntem şi suverani, şi independenţi, şi milităreşte neutri. Cu alte cuvinte, avem toate condiţiile să înflorim în bună pace şi armonie. Numai că oamenii de prin partea locului, cu tot cu Armată Naţională într-un stat neutru, parcă nu au ştiut ce să facă cu independenţa. De parcă independenţa noastră a fost declarată de dragul declaraţiilor, deşi, la descălecatul Republicii Moldova, intenţiile celor care au luptat pentru toate bunurile care ne-ar fi definit ca naţiune au fost sincere. Am fi reuşit. Dar nu s-a dorit asta. Atît la Moscova, cît şi la Bucureştiul de atunci. Şi la noi o fi existînd foarte multe rămăşiţe politice care au cangrenat mădularele tînărului stat. Roadele le mai culegem şi astăzi.

Dacă în vremurile sovietice sărbătoarea 23 Februarie era cu adevărat un eveniment pentru toţi bărbaţii uniunii, atunci ziua de 3 Septembrie mi se pare o Comédie Naţională, difuzată, LIVE şi în reluare, de M1, NIT şi alte fericite instituţii de profil.

Cu aderarea la NATO e clar. Sula-n coastele Republicii Moldova nu pare a fi atît neutralitatea plaiului, cît mai degrabă încăpăţînarea misterioasă a guvernanţilor de pînă acum. Cu tot cu neutralitate şi independenţă, încă mai aparţinem unei zone de influenţă din care, la 27 august 1991, tocmai ieşisem, cică pentru totdeauna. Din braţele ursului din Est e greu să scapi, vorba aia. Atunci de ce neutralitatea şi independenţa (pe care aşa şi nu le-am mai gustat) se afişează ori de cîte ori vine vorba de o posibilă aderare la NATO. Doar acest bloc politico-militar ne este, la moment, poate unica deschidere către un alt viitor, o altă politică internă şi externă, un alt stil de viaţă, dacă vreţi. Oricum, găsise-vor prea mulţi nostalgici în raport cu trecutul. Dar de ce aceşti nostalgici stau cu un picior în barca UE, iar cu celălalt în cea a „fratelui” din Est. Fără NATO, adio UE! Asta ar fi o formulă din care ar trebui să reiasă schimbarea în Republica Moldova. Să lăsăm neutralitatea pe seama Armatei Naţionale, care va avea mai mult timp să se îngrijească de alte chestiuni decît cele de natură militară.

14 gânduri despre “Armata Naţională şi (in)dependenţa RM

  1. pentru mine aniversarea a 10 ani de PRO TV în MOldova a fost mai semnificativă decât aniversarea Armatei Naţionale. Jurnaliştii de la Pro TV fac cât toată armata luată la un loc ! 😉

    Apreciază

  2. Just, Oxana.
    Republica Moldova nu are nevoie de MIG-uri. Democraţia se dezvoltă prin libertatea cuvîntului. 🙂
    Totuşi, pentru a ne izbăvi definitiv de mornăitul ursului din Est, deocamdată avem doar o singură opţiune – NATO.

    Apreciază

  3. pentru a modifica constitutia in ceea ce priveshte neutralitatea statului e nevoie de un referendum national.citi cetateni ai rm se vor pronunta pentru aderarea la blocul militar nato?tot atiia citi shi-au dat votul pentru liberali?

    Apreciază

  4. Colega,
    Nu ştiu. Poate. Dar opţiunea NATO mi se pare inevitabilă dacă RM se vrea în UE. Altfel nu văd cum ar fi, pentru că zona în care trăim este de mare interes (geopolitic). Am fost la periferia defunctei URSS. Acum, dacă Ucraina ne-o ia pe dinainte cu integrarea în NATO şi UE, devenim o zonă amorfă, tampon, şi aşa împrejmuită cu prea multe rînduri de sîrmă ghimpată.

    Camil,
    oare e un semn de bun augur că ai crezut că vorbesc despre Elveţia? 🙂

    Apreciază

  5. Ваш сайт в опере не очень то корректо показывается, а так все отлично! спасибки вам за умные мысли!
    жжот))
    „Занятно”
    Благодарю!!!У Вас часто появляются очень интересные посты! Очень поднимаете мое настроение.
    А давно ли запустили этот блог?

    Apreciază

  6. Soldat,
    îmi pare bine că, răsfoind acest blog, ai o dispoziţie bună.
    Blogul e lansat la sfîrşitul lui iulie 2008.
    Cît despre browzer-ul Opera, ce să zic? Eu folosesc Google Chrome. Îmi place. Pînă acum foloseam Mozilla Firefox. Îţi recomand Google Chrome şi va fi ok. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s