Revenirea în ţarc

Am revenit în RîMî. Vreo două săptămîni m-am tot ferit de ceea ce s-a mai întîmplat în înţepenita mea ţară. Cît am fost departe de porcăriile cotidiene (pe care ne-am obişnuit să le suportăm), am trăit multe clipe de-a dreptul memorabile. Acum, trebuie să recunosc, am revenit la… normalitate. La normalitatea noastră păzită foc, la stabilitatea şi la prosperitatea de cimitir, pe care neocomuniştii de aici o sug ca din degete. Am revenit în ţarcul în care m-am născut. Împrejmuit bine cu sîrmă ghimpată, acesta îmi oferă un confort de stînă, ideal pentru legendarul mamifer de turmă. Mioriţa mă/ne urmăreşte. Nu a putut să nu mă recunoască. Ca un blestem, iarăşi se gudură pe lîngă mine…

Am revenit în cotidianul meu de altădată, cenuşiu. Rămas prea mult timp în captivitatea plaiului meu, te vei metamorfoza într-un împăcat cu ceea ce se întîmplă în ţarcul bine păzit dintre Nistru şi Prut. Iar tu vrei să ieşi de aici. Dar eşti oprit. De fapt, ieşirea din prostia de a supravieţui în RîMî e ca şi cum ţi-ai dori, prin eforturi nemăsurate, să nu te îneci la mal.

Am revenit de pe plajele din Mamaia cu bateriile încărcate. Pe 29 iulie voi alege, ca şi pe 5 aprilie, un alt curs al ceea ce se numeşte Republica Moldova. Voi fi onest în cabina de vot. Nu îmi voi bate joc de pămîntul meu. Nu voi scuipa pe mormintele străbuneilor care au fost deportaţi de regimul criminal comunist. Voi alege cu capul, nu cu alte organe…

Conştient de consecinţele post-29 iulie nu tocmai ideale, voi continua să păşesc pe aceeaşi cărare. Inevitabil, voi face încă un pas către mal.

9 gânduri despre “Revenirea în ţarc

  1. Predatul românei în România este… „lipsit de farmec”. Aici, în Basarabia, procesul e chiar mai cu sare şi cu piper. Contradicţiile, extremităţile şi tot aşa dau un plus de farmec anumitor îndeletniciri. 😉

    Apreciază

  2. atunci de ce miile se studenti si elevi basarabeni din ro nu raman in r.m ? la fel si absolventii de medicina care in romania nu dau examenul pt rezidentiat ci doar isi aleg o specialitate…

    Apreciază

  3. Penoz, jurnalismul românesc şi aşa fierbe în „chestiuni mondene”. Mai e nevoie de o… hienă?
    Dar şi aici, în RîMî, jurnalismul e plictisitor. Este excesiv de politizat. Toţi scriu despre politică. Chiar şi lenoşii! Toţi vor să fie deştepţi; toţi, parcă, ar avea dreptate. 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s