În provincie s-au stins „Luminiţele”…

Ne-au făgurit "păsările" în ţările calde?...
Ne-au fugărit "păsările" în ţările calde?...

Încetul cu încetul, librăriile din provincia basarabeană se transformă în magazine de haine şi jucării. Nu mai amintesc în acest context de faimoasele Luminiţe de sorginte sovietică, edificiile cărora au fost transformate în baruri şi magazine alimentare. E lesne să ne convingem, iar despre asta am scris în repetate rînduri, că la sat moare veşnicia. Dacă în timpurile sovietice vedeai cîte o Luminiţă aproape în toate satele noastre, astăzi, acestea au dispărut explicabil, locuitorii din spaţiul rural moldov’nesc de dincoace fiind îndepărtaţi de litera cărţii şi de cultură în general. Aşa se face că omul nostru de la ţară s-a pomenit în situaţia de a arde o sută de grame acolo unde, odinioară, se vindeau cărţi. Culmea situaţiei e că, relativ recent, comuniştii sovietici promovau o campanie de (i)luminare a maselor prin cărţi (majoritatea ideologizate), iar asta în paralel cu o acerbă campanie împotriva lui Bachus. Atunci se promova cartea sovietică şi se tăiau viile. Astăzi, eternii noştri aşa-zişi comunişti au uitat cu desăvîrşire de propăşirea intelectuală a sătenilor, promovînd în schimb cultul stacanului. Tragicomic, ne-am pomenit în situaţia de a frecventa mai convins barurile în loc de legendarele, mai bune sau mai puţin bune, Luminiţe, iar în fiece toamnă trebuie să suportăm şi porcăriile celor care, oficial, se îmbată de Ziua Naţională a Vinului.

Îmi aduc aminte cu plăcere de librăria copilăriei mele, o Luminiţă în care acum se vinde rachiu şi multe alte băuturi alcoolice. Atunci nu-mi dădeam seama că într-o carte de poezii semnată de Cruceniuc sau de Lupan există poezii proletcultiste, dar eram fericit pentru că mi se cumpărau cărţi. Iar preţul acestora era foarte accesibil. Atunci nu-mi dădeam seama că acele cărţi vor intra în istoria maculaturii române de pretutindeni. În prezent, amurgul intelectual dintre Nistru şi Prut este motivat prin faptul că nu numai Luminiţele s-au stins, dar şi majoritatea locuitorilor provinciei nu-şi permit să cumpere cărţi. Din cauza lipsei de bani, cumpăratul cărţilor a devenit un lux pentru unii, iar pentru cei mai mulţi – o achiziţie absurdă, deci absolut inutilă. Mitul harnicului cititor sovietic s-a ruinat odată cu stingerea Luminiţelor. Sînt tot mai evidente realităţile nocive spre care ne îndeamnă obraznic neo-comuniştii de azi, care ne-au tot guvernat mai mult de 8 ani grei de zile.

Librarie Glodeni-2

Recent, am trecut prin Glodeni, un orăşel cu statut de raion din nord-vestul RM. Aici trăiesc circa 60 de mii de oameni. Librăria din centrul Glodeniului mi s-a părut mai mult decît lamentabilă. Printre puţinele exemplare de cărţi care se vînd aici, am văzut foarte multe jucării, rechizite şi haine. Cît despre cărţi, acestea sînt, în mare, pentru şcolari. Literatura didactică este cumpărată, se ştie, de elevi şi de profesori. În rest – beznă…

Librarie Glodeni-1

Singurele cumpărături pe care am avut ocazia să le fac în modesta librărie glodeneană de mai sus au fost o carte (cu CD) de studiere a limbii engleze şi Colţ Alb de Jack London, achiziţii pe care le-am făcut cu o deosebită plăcere acum vreo… 8-9 luni. Dacă aveam posibilitatea, aş fi putut goli rafturile. În acest fel, contribuiam la supravieţuirea librăriei, dar, mai important, biblioteca mea ar fi crescut şi mai vizibil.🙂

În provincie s-au stins Luminiţele

5 gânduri despre “În provincie s-au stins „Luminiţele”…

  1. Asta cu transformatul cinematografelor din orasele mici in discoteci si baruri, imi aduce aminte de Romania de acum 10-15 ani… si cred ca nici acum nu au redevenit ceea ce au fost candva.

    La noi la sate pe vremea lui Ceausescu, nu au existat „luminitele” de care ziceti voi… lumea trebuia sa bata drumul pana la oras ca sa-si procure cele necesare.
    In anii 80 au fost vremuri crunte. N-o sa ma credeti, dar imediat dupa revolutia din decembrie 89, lumea emigra in Moldova pt ca era viata mai usoara… isi intemeiau acolo famili… etc.
    Toate astea le stiu de la unchiul meu din Iasi, care imi arata autobuzele pe ruta Iasi-Balti, pline cu romani care mergeau acolo.

    Acum exista librarii mari si frumoase… hipermarket-urile iti ofera raioane mari de carti, cu posibilitatea de a face si lectura la fatza locului… cartile au o calitate impecabila din pct de vedere al hartiei… dar, ca si la voi, sunt extraordinar de scumpe !
    Pentru pensionari cel putin, cartile sunt un lux.

    Noi tinerii, nu le cumparam pentru ca… dupa cum a spus mai sus Ludmilag, exista biblioteci online, care iti ofera aceeasi informatie ca si o carte… eu sunt unul dintre cei care folosesc astfel de biblioteci😛

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s