„Cît timp vei abuza, Voronin, de răbdarea noastră?”

Lucia Ţurcanu
Lucia Ţurcanu

De două săptămîni urmăresc evenimentele tragice de acasă şi am sentimentul că cineva îmi scuipă permanent în faţă şi mă crede imbecilă. Îi scuipă pe profesorii şi colegii mei, de la care am învăţat să-mi trăiesc viaţa cu demnitate şi să promovez adevărul în orice circumstanţe. Îi scuipă pe studenţii care vor să aibă acelaşi viitor cu colegii lor din Europa. Îmi scuipă părinţii, care muncesc onest şi cred că va fi mai bine. Îmi scuipă prietenii, care au rămas în Moldova, crezînd în viitorul european al acestei ţări. Iar cel care ne umileşte în acest hal este Voronin şi partidul pe care îl conduce.

Deşi nu cred că l-a citit pe Machiavelli (cu certitudine, nu l-a citit), Voronin acţionează machiavelic: perfid şi fără scrupule, se crede în afara normelor etice tradiţionale, preferînd să fie temut decît respectat. El stăpîneşte prin dezbinare. Atunci cînd simte că nemulţumirile societăţii iau amploare, el aruncă mărul discordiei între „moldoveni”, ruşi, ucraineni şi îi ameninţă cu pericolul românizării. Sau face din profesori cei mai mari duşmani ai poporului (numindu-i corupţi sau urmaşi ai lui Antonescu), asigurîndu-se astfel că, în orice tentativă de protest, mulţimea nu-i va susţine.

Tiranii se nasc din frustraţi. Şi Voronin este un frustrat. Simţindu-şi inteligenţa vulnerabilă, atacă profesorii şi studenţii; neavînd altă identitate decît cea de homo sovieticus, atacă cetăţenii care şi-au păstrat identitatea românească; necunoscînd bine nici o limbă, şi-o inventează pe a sa (moldov’nească).

Timp de opt ani de guvernare, Voronin a înţeles că un popor poate fi înfrînt prin umilinţă, ţinîndu-l în sărăcie şi promiţîndu-i, de la alegeri la alegeri, pîine şi… circ; băgînd frica în el şi menţinîndu-i sentimentul de nesiguranţă prin declaraţii aberante şi pline de ură la adresa tuturor. El a reuşit să înfrîngă acest popor, înconjurîndu-se cu lichele şi parveniţi. Orice mijloace sînt bune, căci banii nu miroase. Iar singura preocupare a lui Voronin sînt banii. Nu viitorul „ţării mele” (cum o numeşte ipocrit), nu stabilitatea şi bunăstarea cetăţenilor, nu bunele relaţii cu vecinii, nu integritatea. Propria avere îl interesează.

Şi nu cu gîndul la Dumnezeu cere amnistierea celor arestaţi şi maltrataţi. Pentru a se spăla pe mîini. Şi pentru a arunca praf în ochii comunităţii internaţionale.

Cît timp vei abuza, Voronin, de răbdarea noastră?

Cît timp acest popor va mai crede în proverbul Capul plecat sabia nu-l taie ? Ba îl taie. Mai uşor.

P.S. Am scris aceste rînduri cu gîndul la cei de acasă şi pentru a-mi exprima solidaritatea cu colegii mei, universitarii blamaţi, umiliţi, obligaţi să dea declaraţii, ameninţaţi şi urmăriţi.

Autor: Lucia ŢURCANU, Varşovia

Sursa: Jurnal de Chişinău (ediţia nr. 846, 24 aprilie 2009)

3 gânduri despre “„Cît timp vei abuza, Voronin, de răbdarea noastră?”

  1. niste cuvinte repetate de toti………….si la ce folos? pe cine-l doare-n cot de ce crede L. Turcanu………credetima pe nimeni ………..Voronin este incapabil din cauza ca e inbecil………………..

    Apreciază

  2. Serj, printre ramurile verzi ale unei fragede păduri mai sînt şi… uscături ! 😉 Iată că pe mine mă cam doare în cot de ceea ce ai citit mai sus. 😉

    Apreciază

  3. Capul plecat sabia nu-l tae dar si soarele nu mai vede. Acesta ar fi intreg proverbul
    Voronin : -Nu este un imbecil – este un mancurt programat , botezat din Bujenuta in Voronin de KGB si promuova de Rusia in R. Moldova.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s