(nervi postELECTorali) Mîna pe pixuri şi/sau pe keyboard-uri!!! Înainteee!!!

culmea-nationalismuiIar acum, fraţilor, să facem o plimbare imaginară în perimetrul firavului, dar bravului meu plăişor, în suveranul şi, pare-se, independentul stat Republica Moldova. Să poposim măcar pentru cîteva clipe în gîndurile fiecărui cetăţean cu creierul mai mult sau mai puţin spălat, ca să (re)vedem, ca să (re)descoperim şi să (re)înţelegem stările de spirit ale oamenilor care trăiesc aici. Toată suflarea de la noi aştepta o schimbare după 5 aprilie. Toţi, dar absolut toţi cetăţenii acestui s(t)at îşi doreau ca de la 5 aprilie încolo să tot crească salariile, bursele şi pensiile, să se facă paşi concreţi în procesul de soluţionare definitivă a diferendului transnitrean, să avem drumuri ca lumea, să ne apropiem de UE mai hotărît; unii semeni de-ai mei, mă rog, rîvneau la consolidarea relaţiilor strategice cu Rusia, alţii visau să ne unim cu Zimbabwe etc. etc. Iată cum se face că nimeni în ţara asta nu mai putea suporta stabilitatea de cimitir pe care o tot suportăm ca nişte amărîţi ai planetei. Se simţea o acută nevoie de schimbare. După 5 aprilie, această sete de schimbare a înrăit şi mai mult masele. Auzim promisiunile schimbării de vreo 20 de ani. Cred că le vom mai auzi încă mult timp înainte.

Scriu aceste rînduri şi mă inhibă gîndul să mă tot „bucur” cum RM îmi educă dorinţa de a mă dezice pînă şi de simţul patriotic (pe care aşa şi nu l-am mai trăit aici). Lehamitea de patrie este, în cazul meu, ca un rău de mare. Mă aflu în cădere liberă. Pic din al nouălea nour al fericirii, atît de frumos descris în programele electorale ale ale circarilor de la Chişinău.

Sînt înrăit. Ştiu. Cum să nu fiu, frate, dacă foarte puţine din interesele plăişorului ăstuia coincid cu interesele şi aspiraţiile mele?! Iar ceea ce vreau eu vor şi cele cîteva zeci de mii de protestanţi antikomo din 7 aprilie. Iar noi toţi luaţi împreună facem, în pana mea, cu mult mai mult decît electoratul mumificat, de cimitir al mai marilor tovarăşi !!! Opţiunile mele coincid perfect cu opţiunile majorităţii absolute a tineretului basarabean. Iar guvernanţii noşti de neschimbat, care ne-au tot împins în mlaştina din care tocmai ieşisem (?), ne-au tot luat cu bombonica, au tot vrut să ne spele creierii şi, cu această ocazie, punîndu-şi măştile pe feţe, au declarat anul 2008 Anul Tineretului. Scîrboasă făţărnicie! Intenţia lor este de a ne moşnegi. Tot ce este tînăr pe picioruşul ăsta de plăişor prezintă pericol de stat. Acum, după 5 aprilie, toată lumea care are ochi şi urechi cu transmisiune la creier a putut să se convingă încă o dată în plus că guvernării komo de neschimbat de la Chişinău îi în cot de tinerimea Moldovei. Din sufocare şi disperare, protestatarii care nu au mai putut suporta aroganţa ăstora de la Putere au pus mîna pe pietre, apoi, a doua zi, au venit cu flori. Lost generation şi basta! Astfel, s-a evidenţiat şi tineretul nostru, juni prea letargici odinioară. Părerea lor contează. Nu sînt de ignorat! Iar komo trebuie să înţeleagă asta, pentru că viitorul RM nu este al babelor şi al moşnegilor tîmpiţi la cap de atîta komo-demagogie, debitată pe gratis prin intermediul tuturor canalelor cu putinţă. Viitorul este al nostru! Nu al mămucilor şi al tătucilor. Şi nici al morţilor din cimitire – electoratul cel mai komunist din RM, cum bine s-a scris şi în presa noastră profesionistă.

În ultimii 8 ani s-a tot vorbit de integritatea teritorială a statului, mi s-a zgîriat deja creierul cu atîtea discursuri pro UE… De prin anii ’90 ni se tot spune că vom fi mai fericiţi, că vom trăi mai bine, numai să scăpăm de bandiţii care ne pun beţe în roatele intereselor noastre foarte naţionale.

Săptămîna ce a trecut va rămîne o pată roşie în istoria acestei bucăţi de Românie, care, prin viclenie istorică şi cinism, a fost „fur(lu)ată în arendă” de către „fratele” neobrăzat din Est.

Iată că unele voci grele din Est încep a pune problema „Republicii Moldova” într-o altă lumină. În acest sens, materialul video de mai jos este mai mult decît convingător:

Revenim la aceleaşi probleme. Iar asta la nesfîrşit, de zeci de ani, pentru că, vorba lui Mircea Badea, trăim în România, iar asta ne ocupă tot timpul. E trist, nu e trist. E dramatic, e cinic. Iată de ce, fraţilor, nu vă comportaţi ca nişte bule de săpun care se sparg: ici pac, colo pac! Peste tot pac-pac-pac!…

De dragul demitizării condiţiei noastre de mioare basarabene, voi reveni, fraţilor! Am mai spus-o, să lăsăm pietrele şi să le declarăm un RĂZBOI AL MINŢILOR, căci de asta se tem. Electoratul lor viu, parcă „numeros”, este blajin şi credul.

Mîna pe pixuri şi/sau pe keyboard-uri!!! Înainteee!!!

2 gânduri despre “(nervi postELECTorali) Mîna pe pixuri şi/sau pe keyboard-uri!!! Înainteee!!!

  1. Asa este intotdeauna…
    Cel mai mare pune mina pe ce vrea el…
    Rushii au vrut – ni-o zmuls…
    cat au vrut – au muls…
    atunci cand ne-am declarat independenti…
    ne-au mai mutilat o data, separind de ceilalti de peste Nistru
    In asa stare nu are nimeni nevoie de tine…
    Lepros si izolat!!!
    Pacat…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s