Graffiti şi mîzgăliturile ca formă de comunicare în instituţiile de învăţămînt

opera-1Probabil nu există instituţie de învăţămînt în lumea asta care să fie ferită de valul de scribi care îşi „desenează” replicile pe pereţi, mese, uşi, podele şi peste tot unde cred de cuviinţă. Citisem undeva că atunci cînd oamenii sînt lipsiţi de posibilitatea şi libertatea de a comunica, aceştia încep a scrie. Numai că nu pe hîrtie sau într-o fereastră Word. Astfel, obiectele (pereţii, mesele, uşile, podelele) caligrafiate devin cu personalitate, pentru că şi acestea… comunică. Pe lîngă originalitatea pe care o descoperim în scriiturile de perete, ne dăm seama că această modalitate de a comunica este o mare bătaie de cap pentru administraţia unei instituţii de învăţămînt.

În Republica Moldova, de exemplu, dar şi în România, din cîte bine am văzut la canalele tv româneşti, mobilierul din cele mai multe instituţii (pre-)universitare sînt vechi, din timpul ultimilor ani de viaţă ai lui Brejnev chiar. În mare, nu am greşi dacă am crede că aşa cum e forma, aşa e şi fondul, adică sistemul de învăţămînt pe care îl avem e la nivelul brejnevistului mobilier.

Las, pentru o altă ocazie, problemele soft ale învăţămîntului autohton. Acum mă interesează chestiunile hard ale sistemului – mobilierul şi alte bunuri materiale, care, atunci cînd discipolii îşi fac temele şi sînt bine pregătiţi pentru ore, suplinesc decorul.

Ei bine, ne putem mulţumi cu starea în care se află acum mobilierul din şcolile, liceele şi universităţile noastre? That is the question! Desigur, nu. Problema are o singură „necunoscută” preacunoscută – sărăcia pe care o tolerăm atîta timp. S(t)atul nostru (iar aici îi am în vedere pe oamenii de rînd, nu pe boierime) se confruntă cu grave probleme existenţiale, aşa că, în acest context, problema pe care am consemnat-o pare a nu fi serioasă.

Deşi creează mult disconfort, mobilierul vechi din instituţiile de învăţămînt prezintă şi interes uneori. Pe ele poţi citi orice, Eminem fiind una dintre cele mai întîlnite caligrafieri. Plimbîndu-ne involuntar ochii pe mese, scaune şi pereţi, putem descoperi, de asemenea, identitatea „adevărată”, deconspirată cu atîta francheţe, a unor profesori. Mai putem afla cine pe cine iubeşte. Citim avize indecente cu numere de telefoane şi e-mail-uri etc. Mai pe scurt, descoperim porcării de orice gen.

opera-2

Atunci cînd nimeni nu te ascultă, mai mult se scrie decît se comunică. Graffiti şi mîzgăliturile suplinesc comunicarea multor discipoli de p-aci şi de p-aiurea. Să aşteptăm să mai înflorească florile de mucigai ?!

Bună dimineaţa!

8 gânduri despre “Graffiti şi mîzgăliturile ca formă de comunicare în instituţiile de învăţămînt

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s