De ce Oxana GREADCENCO nu vrea să renunţe definitiv la „î” din „a” şi la „sunt” etc. ?

Pe lîngă extrem de numeroasele probleme de ortografie ale limbii române, scrierea cu „î” din „a” continuă şi azi a fi un moft, din 17 februarie 1993, al Academiei Române. Mass-media şi editurile din România, dar şi din Republica Moldova, continuă, la rîndu-le, să sporească misterul în această chestiune: se scrie şi se publică atît cu „î” din „a”, cît şi cu „î” din „i”. O adevărată babilonie, mai cu seamă pe web – un spaţiu în care, conştient sau inconştient, new media şi internauţii-bloggeri, de exemplu, încurajează neîntemeiata (din punct de vedere ştiinţific) Hotărîre a Academiei Române.

Eu, de exemplu, am renunţat definitiv la „î” din „a”, precum şi la ortografierea cu vocala „u” a unor logoforme din paradigma prezentului indicativ a verbului „a fi”. Adică nu mai scriu „sunt”, „suntem”, „sunteţi”, ci „sînt”, „sîntem”, „sînteţi”. Şi punctum!

Alexandru Graur, Ion Coteanu, Mioara Avram, Alf Lombard, Eugeniu Coşeriu, Dumitru Irimia, Ion Gheţie etc. etc. sînt unele din multele voci care, ştiinţific, au contestat decizia Academiei Române din 1993. Există foarte multe studii consacrate în acest sens. Iată doar unele argumente pe care le am acum la îndemînă:

I. Exploatîndu-se în mod demagogic o anumită sensibilitate, autentică şi îndreptăţită, a societăţii româneşti, în anii 1990-1993 au putut fi impuse, fără îndreptăţire, modificări în scrierea limbii române prin invocarea caracterului ideologic, comunist etc. al sistemului de norme ortografice adoptat în 1953, „menit să ascundă latinitatea limbii şi poporului românesc”, fără înlăturarea acestor norme, avea să se proclame, „nu poate fi vorba de încheierea bazelor necesare renaşterii Academiei Române şi, prin ea, de revenire a culturii române la matca ei firească”.

II. În toţi aceşti ani, anterior Hotărîrii din 17 februarie 1993 şi după aceea, s-a asistat la ignorarea totală şi arogantă a poziţiei facultăţilor şi institutelor filologice, a opiniei lingviştilor români şi străini (între ei Eugen Coşeriu, Alf Lombard, Mioara Avram, Ion Coteanu etc.), a opiniei ziariştilor, scriitorilor, editorilor, profesorilor de limba şi literaura română, exprimate în dezbateri ştiinţifice – de însăşi Academia Română solicitate – şi în documentele elaborate la încheierea lor. Au rămas fără răspuns moţiuni ale Conferinţei Naţionale de Filologie „Limba română azi” – mai multe ediţii, Apelul Congresului al V-lea al filologilor români, Iaşi – Chişinău, 1994 ş.a.m.d.

Dumitru Irimia

Reformele promovate de Academie în 1881, 1904, 1932 şi 1953 reprezintă principalele etape ale unei îndrumări rectilinii care a marcat trecerea gradată a ortografiei româneşti de la o poziţie puternic marcată sentimental la abordarea ştiinţifică şi totodată pragmatică a problemei. Recenta decizie a Academiei devine astfel singulară, în măsura în care curmă, pentru prima dată din 1881 încoace, dezvoltarea firească a limbii române şi o readuce, fie şi parţial, într-un punct depăşit de evoluţia istorică. Se poate spune, de aceea, că Academia a dărîmat cu propria mînă o parte din edificiul ridicat în curs de o sută şi mai bine de ani.

Ion Gheţie

În psihologie e fapt stabilit că limba nu e o haină, ci un instrument care trebuie să funcţioneze automat. Sub acest raport limba care foloseşte pentru acelaşi sunet două notaţii se complică pe sine inutil. Pronunţarea sunetului „î” e singură (nu e ca în cazul diftongilor „ie”, „ea”); a-l scrie cînd „î”, cînd „â” e deci inutil. Românii fiind un popor tînăr, cari au nevoie de a progresa repede, trebuie să se folosească în scriere de un instrument simplu ţi uşor.

C. Rădulescu-Motru

Acestea sînt doar unele exprese spicuiri din multiplele studii şi argumente împotriva deciziei Academiei Române din 1993.

Ridicol, dar acum, ca şi legendarul cetăţean mai puţin lămurit al lui Caragiale, mă întreb: „De ce Oxana GREADCENCO nu vrea să renunţe definitiv la „î” din „a” şi la „sunt” etc. ?„.

23 de gânduri despre “De ce Oxana GREADCENCO nu vrea să renunţe definitiv la „î” din „a” şi la „sunt” etc. ?

  1. Mda…si mie mi s-a facut acesta observatie ca scriu „sintem”/”sinteti” ca adica asa ar fi cel mai corect; totusi ambele variante se accepta (suntem/sintem). Referitor la „î” din „a”, nu stiu…dar niciodata n-am renuntat a scrie cuvintele cu „î” normal 🙂 Mi-amintesc la scoala profa ne spunea ca doar cuvintele Romania, roman se scriu cu „î” din „a”, in rest era ok 🙂 pe cit posibil…:)

    Apreciază

  2. Nadiusha, dacă decidem să scriem şi „sîntem”, şi „suntem”, de ce nu am tolera, în acelaşi timp şi pe aceeaşi foaie/pe acelaşi ecran, şi ortografierea cu „î” şi „â” ???
    Cea mai înţeleaptă decizie ar fi să renunţăm, pe veci, atît la ortografierea cu „u” a logoformelor „sunt”, „suntem”, „sunteţi”, cît şi la scrierea, în „miezul” cuvintelor, cu „â” (desigur, cu excepţia cuvîntului „român” şi a derivatelor sale).

    Apreciază

  3. 🙂
    surprinsa sa ma gasesc ca exemplu in articolul tau,
    adevarul e ca nu sunt un caz singular, am scris cu „î” de mică, adică de cînd am început a citi şi scrie. e o necesitate artificială şi un adevărat moft, precum zici şi tu. La Suceava se acceptă ambele variante, pînă acum nimeni nu mi-a făcut nici un reproş la universitate, însă pe blog mi-au fost făcute cîteva observaţii în sensul acesta. 🙂 cîte bordeie, atîtea obiceie 🙂

    Apreciază

  4. Cînd am venit în România, la studii, îmi era frică ca va trebui sa ma obişnuiesc cu „â”, să-l folosesc acolo unde foloseam „î”, am avut mare noroc de un profesor care a încurajat folosirea a lui „î”… deci Oxana, putem scrii aşa cum mai scriam…fără a schimba nimic!

    Apreciază

  5. nu inteleg mesajul articolului tau, dar personal dintotdeauna am scris cu „a” si nimeni nu m-a condamnat pentru acest fapt. cand am venit in moldova, am observat ca se scrie cu „i”. lucrul asta nu m-a impresionat defel, intrucat profa de romana pe care am avut-o ne-a explicat ca ambele variante sunt acceptate. deci?

    Apreciază

  6. ştiu că se mai zicea că dacă scriem cu „â” respectăm tradiţia latină şi, respectiv, etimolgia cuvântului scris (adică dacă în latină „lâna” e „lana” îl scriem cu „â” )… în fine, chiar nu contează cum scriem, oricum se pronunţă la fel, e acelaşi sunet în fond. mai naşpa e să vezi la alţii că scriu cu „â” la început de cuvânt, la sfârşit sau în faţa unor prefixe.

    Apreciază

  7. Eugen, decizia din ’93 cu schimbarea ortografiei a fost luată, din cîte bine ştiu, de oameni care nu prea au avut nimic în comun cu lingvistica. Dacă tot nu înţelegi mesajul acestui post, îţi recomand să te documentezi, la temă, în una din bibliotecile din Chişinău. Dacă nu ai timp, atunci plimbă-ţi un pic privirea pe internet. După un search pe Google, ai să te convingi, sper, care e poziţia specialiştilor.
    După muuultă chibzuinţă la temă, dacă vei înţelege problema, va fi bine, dacă nu – tot nu va fi rău!

    Apreciază

  8. ar fi oarea asta asa de principial?
    Avem noi si alte probleme, cred ca cu mult mai importante si complicate decat cum scriem SUNT/SINT

    Hai mai pornim si discutii despre cum se spune site/sit/sait?

    Apreciază

  9. Ca un om mai vechi, care a prins scoala mai buna decit acum in Romania, pot spune ca schimbarea ortografica din 1993 a fost una proasta. Cei care scriu ca inainte, ca pe timpul lui Ceasca raposatu, o fac dintr-un protest as spune eu inconstient la adresa schimbarilor ortografice dar si politice. Schimbarile sint necesare, sint bune insa nu trebuie inventata roata de la bicicleta. personal scriu asa cum am invatat la inceputul anilor 70 .

    Apreciază

  10. Intr-adevar poate ar fi mai bine sa renuntam definitiv la ortografierea cu „u” a logoformelor „suntem” si a altor cuvinte; parerea mea e ca se fac greseli mai „dezastruoase” ca scrierea unor poeti incorect (Negruzzi scris cu se pronunta „Negruti” etc) multi de asemenea fac greseli gramaticale pe care nici un prof de romana nu ti le-ar ierta 🙂

    Apreciază

  11. De-am scrie și ne-am exprima noi corect în celelalte cazuri, cred că aceasta nu e o problemă prea gravă. În general, cred că nu e o problemă să scrii cu „î” din „a” sau „sunt” etc. Mai noi, eu scriu „nicio”. niciun”, deși unii îmi reproșează asta, când am „dat” Bacul am explicat aceasta chestie și am fost apreciat pentru asta.
    Așa că să scriem corect și să ne exprimăm corect în general, cred că asta ar fi deja un mare pas înainte.

    Apreciază

  12. Stimaţi prieteni, sînt de acord, nimeni nu va sta să vă pună la zid dacă scrieţi aşa cum, nefondat, a hotărît Academia Română. Pînă la urmă contează fondul, nu forma!
    Totuşi, ortografierea şi cu „î” din „a”, şi cu „î” din „i” creează mari probleme cînd ai, de exemplu, de prezentat nişte articole la mai multe publicaţii, care scriu cum vor. Imaginaţi-vă o „surpriză”: un redactor cu scaun la cap vă face o replică: „Stimate, ai scris bine, mulţumim, numai că ia şi transformă, urgent!, toate „â”-urile în „î”-uri, apoi vii să ne prezinţi materialul”. Şi ce făcuseşi dvs. în astfel de situaţii? Mai pierdeţi o oră din preţiosul timp pe care îl aveţi, ca să-i faceţi pe plac redactorului?!…
    Am scris şi eu cu „î” din „a”, dar acum rămîn ce sînt: mai „Δ decît „”! 🙂

    Apreciază

  13. Multumesc pentru articol, Ion! Pentru locul unde ma aflu si in situatia care ma aflu, articolul tau mi-a picat NESPUS de util si… mi-am scos in sfirsit un spin din inima.

    Am avut de redactat, recent, o carticica de informatica ce se baza pe o traducere. Conducatoarea proiectului mi-a reprosat si ea incapatinarea mea de a indrepta toate „â”-urile. La moment am ramas putin confuza, pentru ca-mi lipsea tocmai acea „vox populi” pe care am gasit-o aici.

    Inca o data, multumesc.

    Apreciază

  14. Hmmm Aveti dreptate !

    Totusi din punct de vedere practic poate ca este mai bine daca se scrie cu â din a ! Strainii care vor sa invete româna si nu reusesc sa pronunte pe „â” îl inlocuie de regula cu „a”. Deci daca un italian imi zice paine sau caine sau fantana, îl înteleg, daca-mi zice ciine, piine sau fintina nu prea îl înteleg.

    De fapt, regula cu â din a sau i ar trebui nuantata : Ar trebui sa scriem de fapt cu â din a pentru â care sunt apropiate de „a „si cu „î” din „i” pentru î care sunt apropriate (provenite) din „i” !

    In ceea ce priveste sunt, suntem citeam pe undeva ca ar fi ofsot forme inventate de Scoala Ardeleana pentru relatinizarea limbii române !

    Apreciază

  15. Asta cu străinii care vor să înveţe româna e cea mai hazlie motivaţie în sprijinul scrierii Â/sunt pe care am auzit-o pînă acum ! De fapt nu există argumente raţionale în favoarea acestui tip de scriere, este cu adevărat o complicare inutilă a limbii şi o deznaţionalizare a lui. Da, deznaţionalizare, pentru că „sînt” e un cuvînt românesc vechi de cînd limba, fiind derivat din latinescul „sint”. Forma „sunt” e un cuvînt latin care este străin pentru limba română, niciodată nu a fost folosit pînă la introducerea lui de către Şcoala Ardeleană. Dacă nu era Titu Maiorescu, Şcoala Ardeleană ar fi făcut harcea-parcea limba română, în operaţia lor de chirurgie estetică destinată a o transforma într-o nouă latină.

    Ortografia cu Î/sînt nu e comunistă, aşa cum afirmă greşit unii, ea a fost propusă de lingvistul Ovid Densuşianu în 1932 şi adoptată de Academie în acelaşi an, dar n-a rezistat decît vreo 2 luni, pentru că şi atunci Academia se ghida nu după binele limbii şi al populaţiei, ci după aiureli latinizante, care de fapt nu au cum să vină bine unei limbi vii, cum e româna.

    Pun mai jos nişte legături către discuţii recente de unde reiese avantajul de a folosi ortografia modernă şi practică, cea cu Î/sînt:

    http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=454379

    http://www.mandrivausers.ro/forum/index.php/topic,7973.0.html

    http://groups.google.ro/group/diacritice/t/3ccb9fd307381f4c

    Apreciază

  16. Multe „â” sunt derivate din „a”-uri latinesti sau alte vocale ! Pentru acestea eu cred ca trebuie sa se pastreze „â” din „a” . E un argument etimologic !

    Alte limbii procedeaza asemanator ! In franceza se scrie fenêtre (cu accent circumflex – pt ca in latina era un -s dupa e, „fenestra !”). Argumentele cu simplificatul ortografiei le gasesc ridicole, ca si cum ortografia româneasca nu ar fi deja fonetica, deci ultra simpla !

    Cu „sunt”, „suntem” , sînt de acord ! Dar asta este ! Si alte limbi au fost ajustate artificial (ex. franceza care este facuta prin standardizarea dialectului francilian, propunandu-se reguli de conjugare unitare pentru grupele de verbe).

    Apreciază

  17. Nu, ridicol este să scrii unul şi acelaşi sunet cu două litere diferite, situaţie care nu se mai întîlneşte în nici o altă limbă scrisă cu alfabet latin. În afară de asta Î este înrudit cu I, nu cu A, deci scrierea cu Î este corectă, iar cea cu  este incorectă. De fapt scrierea cu  a fost inventată pentru a-i prosti pe străini, pentru a-i face să creadă că Â-ul românesc este acelaşi cu Â-ul franţuzesc. Însă în franceză  desemnează un A pronunţat mai lung, pe cînd în română  este de fapt Î, adică un sunet înrudit cu I, nu cu A. Cine pronunţă I, Î, A unul după altul îşi dă seama că I şi Î se pronunţă cu gura întredeschisă, pe cînd la A gura este deschisă larg. Deci atenţie la argumentele bazate pe franceză, pentru că ele sînt înşelătoare. În franceză literele cu accente desemnează sunete la care există o modificare de tonalitate sau de durată de pronunţare. În română litera Î nu este un I cu accent circumflex, ci este un sunet diferit, care este într-adevăr înrudit cu I (i se spune „I posterior”), dar nu este un I mai lung şi cu atît mai puţin un A mai lung.

    Este absurd ca românilor să le fie ruşine cu specificitatea lor, adică cu faptul că în română există nişte sunete (Î şi Ă) care probabil au fost luate din limba slavă. Din moment ce românilor nu le e ruşine cu multele nume de familie sau de botez de origine slavă (Bogdan, Bratu/Brătescu/Brătianu, Dobre/Dobrescu/Dobrin, Dragomir/Dragomirescu, Dragoş, Drăgan/Drăgănescu, Mircea/Mircescu, Neacşu/Necşulescu, Neagu/Negulescu, Radu/Rădulescu/Rădoi, Stan/Stănescu, Stancu/Stănculescu, Stoica/Stoicescu, Şerban/Şerbănescu, Voicu/Voiculescu, Voinea/Voinescu, Vlad/Vlădescu, etc.) ar fi ridicol să le fie ruşine cu nişte sunete care există de cînd există limba română.

    Accentul pus pe originea latină a limbii împiedică româna să se transforme într-o limbă modernă şi să se dezvolte prin forţele proprii, fără a mai sta cu mîna întinsă la alte limbi romanice pentru a lua cuvinte.

    În privinţa lui „sînt” a fost făcută o samavolnicie fără de seamăn. Forma „sînt” este cea rezultată prin evoluţia naturală a limbii, pentru asta stau dovadă scrierile vechi. Forma „sunt” nu a existat niciodată în limba română şi nu e prezentă în scrierile vechi, fiind introdusă de latinişti în secolul 19. Ea este greu de pronunţat în vorbirea liberă, de aceea marea majoritate a românilor n-o folosesc. Forma „sînt” este forma naturală, care este pronunţată uşor, de fapt este singura formă care trebuie folosită în română.

    Oricum, aşa-zisa reformă din 1993 n-a fost făcută în sprijinul limbii române, ci pentru a salva de la expulzarea din Academie pe cei ajunşi acolo pentru servicii politice aduse regimului dinainte de 1989. Academicienii din 1993 au făcut corp comun în jurul membrilor (vii sau morţi) care riscau să fie expulzaţi din Academie şi au modificat limba română pentru a se da anticomunişti. Aşa se face că acum oricine poate verifica listele de academicieni şi va vedea că toţi cei ajunşi în Academie pentru servicii aduse PCR sînt bine-mersi la locul lor. Însă populaţia a fost prostită, scrierea cu „Î din I” şi „sînt” nu are nimic de-a face cu comunismul, ea era practicată încă de la trecerea la alfabetul latin, lucru care se vede în unele din cărţile publicate în secolul 19. Însă argumentul principal în favoarea scrierii cu „Î din I” şi „sînt” nu este de natură istorică, ci de natură practică, aceasta fiind o ortografie logică adaptată pentru o limbă modernă.

    Apreciază

  18. Aceasta situatie este una controversata chiar si astazi dupa 18 ani in randurile „limbistilor”

    Cert este ca prin aceasta reforma „limbistica”, s-a urmarit revenirea la vorbirea interbelica… cea nepoluata de comunisti… in ciuda conspiratiilor propuse de V. Apa. 😛

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s