A fost război…

Ieri, 15 februarie, am fost marcat de un eveniment, ce-i drept, obişnuit la noi. În prima jumătate a zilei, pe bulevardul Mihai Eminescu din Bălţi, am văzut o mulţime adunată în preajma unui monument înălţat în cinstea celor căzuţi în luptele din Afganistan şi Transnistria. Ostaşi ai Armatei Naţionale şi mulţi, mulţi locuitori ai urbei elogiau eroii, glorificîndu-le patriotismul neţărmuit. Printre ei, pare-se, l-am remarcat şi pe d-l Marian Lupu, Preşedintele Parlamentului R. Moldova. În acele clipe, spre nenorocu-mi, am realizat că cele două baterii ale Canon-ului meu nu aveau în ele pic de energie, aşa că am ratat cîteva imagini bune. Înspre seară, am luat aparatul foto şi am mers, pînă la primele semne ale crepusculului, pe blevardul Mihai Eminescu, din apropiere. Florile (depuse în jurul monumentului) au rămas a fi unica mărturie a mitingului pentru cititorii mei. Mai jos, vă invit să meditaţi pe marginea unui colaj de triste amintiri.

colaj_miting_balti

Ceea ce aţi văzut mai sus este o consecinţă a unor eşecuri omeneşti. Întotdeauna voi continua să cred că războiul, ca metodă de rezolvare a conflictelor, nu poate şi nici nu ar trebui să fie justificabil. Deja a venit timpul să ne transformăm frustrările istorice în amintiri mai puţin plăcute. Germania, spre exemplu, a demonstrat-o. Subliniez, războiul trebuie să rămînă în istorie drept o modalitate primitivă de a rezolva un conflict.

Vizionînd cu un ochi programul informativ Vremea (Timpul) de la Prime, companie care retransmite 1-ul (în toate?) canal rusesc de televiziune, de la Moscova, m-am re-convins de semnificaţia pe care ruşii o dau războiului (chiar dacă, în speţă, era vorba doar de războiul din Afganistan). Cred că numai poporul rus e capabil să iasă basma curată din orice război, cu orice naţiune, indiferent de cine a băgat primul mîna în foc.

Cineva din preajmă, de naţionalitate curat rusoaică, m-a întrebat nedumerită ce a avut Rusia cu Afganistanul prin anii ’80. „Parcă, zicea, în Afganistan nu poţi găsi altceva decît munţi, stînci şi pustietăţi. Ce naiba le-o fi trebuit ruşilor acolo?„.

De la evenimetul de ieri, vai, cum puteau să lipsească legendarii pionieri de altă dată şi discursurile (în rusă, bineînţeles) de epocă, care mi-au deportat gîndurile într-o atmosferă sovietică, nu prea îndepărtată, în defuncta şi încă mereu omniprezenta urss (?).

A fost război…

Ecoul lui şi-acum mai este viu…

2 gânduri despre “A fost război…

  1. Impresionant colaj, Ion.
    Sper ca aceste monumente sa ramina unicele vestigii ale razboielor. Si daca ai finalizat printr-un vers de Vieru, iti urmez si eu exemplul: „Pentru pace,pentru pace/Multumim frumos”. Sunt versurile care mi-au insotit copilaria si ma bucur din suflet ca copilaria mea a fost protejata de razboaie (nu fac referire la cel din ’92 prin care si mie mi-a fost dat sa trec).

    Apreciază

  2. Pentru ţările ca Rusia , SUA … războiul este o metodă eficientă de a-şi testa ultimele invenţii în domeniul armamentului ,de a-şi perfecţiona tehnologia , şi de a scăpa de muniţiile care stau zeci de ani prin depozite , e ca un cîmp experimental unde oamenilor de rînd le revine rolul de şoareci de laborator .

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s