Strategii „moldov’neşti” în PRIME TIME (a, b, c…)

radioactivÎn ultimele zile, dragă internaut, vorbeam cu mine însumi despre problemele a, b, c, d, e, f, g, […] x, y, z ale nou-născutului nostru stat. De fapt, ca să enumerăm problemele cu care, iată, ne-am adaptat, nu ne-ar ajunge alfabetul limbii române (limba (ne-, din păcate)oficială a RM). Ne convinge despre asta şi IDIS Viitorul, care a scos studiul 100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2008. În realitate, există cu mult mai multe probleme. Ca să le enumerăm, nu ne-ar ajunge nici (h)ieroglifele chinezeşti. Dacă punem problema mai alt fel, atunci, ca şi directorul cotidianului Timpul de dimineaţă Constantin Tănase, putem identifica doar o singură (şi cea mai gravă!) problemă a RM – guvernarea roşoranj de la Chişinău. Această problemă, crede Constantin Tănase, le înglobează pe toate celelalte. Retoric, de fapt dîndu-ne seama şi singuri de asta, ne întrebăm, din 4 (patru) în 4 (patru) ani, la nesfîrşit: cîtă dreptate are dl Tănase?

În continuare, expres, voi sintetiza cele mai recente reflecţiuni ale mele în materie de beţe-n roate. Sînt, ziceam, nişte dezbateri cu… mine însumi. Să încep(em) dar.

* * *

a) „ALeO, NEATA SÎ IEI ŞÎ SÎ VOTEZ CU pĂ kĂ Ăr Ăm !”

Buricul globului pămîntesc al Moldovei acest pĂ kĂ Ăr Ăm! Doar o probă în acest sens, că există atîtea şi atîtea…

O doamnă (ajunsă la o vîrstă respectabilă şi care este angajată a unei instituţii importante de stat) mi se destăinuia recent că, pe la o bucată de noapte, a sunat-o un necunoscut. De, nu asta şochează, că tehnica e tehnică, iar oamenii mai pot să şi greşească. Ei bine, tipul, accentuat, i-a poruncit doamnei cu pricina să voteze, la 5 (cinci) aprilie 2009, cu pĂ kĂ Ăr Ăm. Mai jos, aveţi o reconstrucţie aproximativă a nocturnului dialog telefonic ELECT-oral:

– Aleo, neata sî iei şî sî votez cu pĂ kĂ Ăr Ăm!

– Cine sînteţi? Mulţumesc, decid şi singură!!!

Deşi manipulant, dialogul s-a produs. Au existat toate condiţiile ca să putem vorbi de intenţia manipulatorului de a crea un dialog (eficient, de vreme ce replica nu a întîrziat!): Emiţător – DA, Receptor – DA, Canal – DA, Mesaj – DA, Reacţie – DA etc. etc.

Am înţeles că doamna manipulată la o bucată de noapte nu a făcut mare tragedie din intenţia, mai mult porcoasă, a manipulatorului. Atîta doar că doamna a suportat şocul unui sovietic sunet de telefon în miez de noapte. Mi-a zis că şi alţii din anturajul dumneaei au mai păţit-o, numai că în alte campanii ELECT-orale: […] 2001, 2005. Tactica se repetă. Murdara cursă către treucă (cacofonie inevitabilă, deci şi tolerabilă) abia a început. Ce surprize ne aşteaptă pînă la 5 (cinci) aprilie 2009 nu poci să ştiu. Aşteptăm.

tragedie

b) INTELECTUALUL BASARABEAN, ÉPOCA DE CHIATRÎ & COMPLEXUL GHILOTINEI

În loc de morală, să revenim la nişte afirmaţii care, de mai mult timp, au pătruns în presa noastră, atît cît a mai rămas, culturală:

Mediocru şi amorf, somnolînd leneş în pauzele dintre o sfîşietoare doină de jale interpretată de un taraf de amatori şi o epuizantă petrecere bahică (prilejuită de obicei de o zi de naştere sau, vai, de o înmormîntare), mediul cultural basarabean este cu regularitate scurtcircuitat de cîte o diversiune care animă pentru un imp spiritele în rîndurile intelighenţiei (Vasile Gîrneţ, fragment dintr-un articol publicat în Contrafort, revista tinerilor scriitori de la Chişinău (octombrie 1999), articol republicat în volumul Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate, Ed. Polirom, 2005, p. 95).

Ei bine, vorbind scurt pe doi, e lesne de observat că intelighenţia basarabeană se confruntă cu serioase probleme de adecvare la realitate. Trebuie să fii foarte convins pînă iei decizia să te declari (undeva peste hotare, în high society) intelectual din RM.

o-noapte-atit-de-lungaE adevărat, dintre toţi inelectualii cetăţii moldov’neşti, cel mai mult mă impresionează scriitorii. Pînă odinioară, aceasă categorie a intelighenţiei noastre se lamenta de imposibilitatea de a spune lucrurilor pe nume. Îi înţeleg, dar nu definitiv. Pe ultima sută de metri a dispariţiei urss, acestora le stătea bine în calitatea lor de salvatori, lipsiţi, în vremurile mai grele, de putinţa spunerii lucrurilor pe nume. Astăzi se mai găsesc unele enclave mesianice. Acestea încă mai trăiesc cu ideea că numai prin puterea magică a peniţei putem salva naţiunea. S-au mai întrebat şi alţii, nu numai eu: unde le sînt, hic et nunc, operele „din exil”? Acum, multiplicate şi răspîndite în norod, capodopurile de sertar ar face minuni. Problema e că aceste capodopuri ar putea exista, dar nu în sertare, ci doar în imaginaţia unor oameni cu un acut sentiment al neîmplinirii (din vina cuiva).

Se pare că azi lamentaţiile de genul celor amintite mai sus sînt ridicole. Chiar dacă SIS-ul şi PG veghează harnic castitatea morală a poporului (şi nu numai!), scriitorul contemporan poate să fie auzit. Avem ziare, reviste şi edituri independente de stat. Avem acces la internet, iar asta rezolvă extrem de multe probleme editoriale (pînă a merita să fii publicat, de ce să nu îţi expui, on-line, la vedere talentul de scrib?). Puţini intelectuali basarabeni care se pot mîndri cu un blog up to date, cu un jurnal fresh, on-line adică. Desigur, blogosfera moldov’nească e îmbîcsită de bloguri. Şi e bine! Problema e că, adesea, ţi-ai dori să citeşti şi un blog ţinut de o personalitate în adevăratul sens al cuvîntului, nu numai de politicieni agramaţi şi de bloggeri de toate mîinile. Pe mine, par exemple, m-ar interesa nespus de mult dacă l-aş putea regăsi pe valorosul intelectual X (semnatar al multor cărţi impecabile, lustruite de atîţia redactori) într-un weblog personal.

construirea-libertatii-de-exprimareOdată cu extinderea reţelei internet, pe piaţa informaţională moldov’nească ar fi trebuit să dispară şi problemele de comunicare dintre cititori şi scriitori. Acestea însă, cu unele excepţii, nu au dispărut. Din păcate, foarte mulţi autori comunică cu eventualii lor cititori doar unidirecţional. Ultimii au foarte rare şanse de a le pune o întrebare, de a li se destăinui cumva. În schimb, forumurile de dezbateri de pe net sau weblog-urile tribunilor poporului ar rezolva excelent această problemă de comunicare.

Şi totuşi există un complex al ghilotinei printre intelighenţia noastră. Un complex care ne aruncă, cu tot cu widget-urile generaţiei digi, într-o épocă îndepărtată, di chiatrî. Dar ce să mai vorbim acum, în plină ELECT-orală, despre asta? Aşteptăm-aşteptăm. Cît?

freedom-of-speech

c) Un june blogger: „DACĂ NE BĂGĂM P…, LE REZOLVĂM PE TOATE”

Navigînd, aşa, pe încă prea puţina blogosferă moldov’nească, am dat peste un blog pipărat, care pare a fi o lume a scrisului & a dialogului. Pe cît de incitant, pe atît de interesant (categoric nerecomandat pentru cei care suferă de inimă!). Junele blogger este student la jurnalistică în Chişinău. Personal, mi-a plăcut cum dumnealui, simplu & pur, şi-a definit generaţia. Click AICI pentru plăcerea de a intertextualiza! 🙂

adio-unelte

Va (mai) urma (?)

Un gând despre “Strategii „moldov’neşti” în PRIME TIME (a, b, c…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s