Un cadou pe cît de obişnuit, pe atît de valoros

Nimic mai plăcut decît dulcea zăbavă a cetitului cărţilor. Mai cu seamă atunci cînd dispui de timp şi dorinţă. Prefer să am în preajmă multe, multe cărţi. Toate împreună îmi creează un confort spiritual aproape echivalent cu jubilarea unui ins din generaţia 3G+ în faţa unui super-laptop conectat la păienjenişul virtual. De cînd am devenit conştient de puterea cărţilor, iar asta a fost cu mult după ce silabiseam din Albinuţa lui Grigore Vieru, m-am învăţat mai mult să le iubesc. Îmi place să le răsfoiesc, să (re)citesc texele care mă absorb către ele cu o putere inefabilă. Cum ar arăta rafturile goale, fără vreo carte pe ele? Iar seara, cînd întind mîna spre noptieră, ce ar fi dacă nu aş găsi acolo, între coperţi, universul care mă aşteaptă?!
Văd cartea ca pe un obiect de cultură mai întîi de toate. Este un obiect care, în lumea asta tot mai egoistă şi exagerat de pragmatică, îţi poate deveni un bun prieten, cel mai sincer prieten, pe viaţă. Nu ţin minte să fi cumpărat vreo carte din obligaţie. Am trăit şi timpuri cînd am dat ultimii bani pentru a nu renunţa la colecţiile mele de reviste. Romantism! Cu cît echilibru interior am grijă să-mi aranjez în mape colecţia de reviste. Dar cărţile?! Mă simt fericit cînd ştiu că am în jur cărţi bune, unele valoroase chiar, de epocă.
Ce poate fi mai plăcut pentru un om de litere decît o carte-cadou? După aceasă pledoarie închinată cărţilor, acum cred şi mai mult că trebuie să consemnez un mare eveniment de azi: o bună colegă a mea, scriitoare, mi-a dăruit o carte de critică liteară. O carte pe care Dumneaei mi-a promis-o acum o săptămînă. Înscrierea pe orbită. O cronică a prozei contemporane (Iaşi, Editura Timpul, 2008, 314 p.) de Vasile SPIRIDON îmi va completa colecţia de critică literară. Este o carte care mă va sincroniza cu recentele voci epice din literatura română de dincolo. Îi sînt extrem de recunoscător colegei mele pentru gestul ales pe care l-a făcut. Este un cadou pe cît de obişnuit, pe atît de valoros.
Am mai primit în dar cărţi. E adevărat, nu prea multe. Pe cele mai multe le-am cumpărat. Poate de aceea, indiferent de greutatea lor, le iubesc. Iar cărţile-cadou şi cele cu autograf de autor îmi sînt extrem de necesare, le iubesc exagerat de mult.

7 gânduri despre “Un cadou pe cît de obişnuit, pe atît de valoros

  1. Cartile reprezinta universul, de care multi au uitat in zilele noastre. Milioane de oameni n-au citit in viata lor o carte, cineva spunea ca, a vrea sa le explici oamenilor care n-au deschis in viata lor o carte, ce au pierdut, se echivaleaza cu a explica unui surd frumusetea muzicii lui Mozart.:)
    frumos articol…succese!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s