Între doi Patriarhi

La confluenţa dintre milenii am fost contemporani ai doi Patriarhi. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, şi Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Alexii al II-lea. După prăbuşirea urss, Preafericiţii capi de Biserici au avut o influenţă cum nu s-a mai simţit pînă la dezgheţ. Religia a revenit printre noi.

ÎPS Teoctist
ÎPS Alexii al II-lea

Dar alte aspecte mă interesează în cazul Preafericiţilor sus-pomeniţi. Şi Teoctist, şi Alexii al II-lea nu mai sînt printre noi. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a fost înmormîntat ieri, 9 decembrie. Spaţiul mediatic basarabean era saturat cu informaţii despre funeraliile Preafericitului. Cînd e vorba de un doliu naţional sau de un mare eveniment, mass-media ruseşti nu numai că informează publicul, dar îl şi sensibilizează.

Despre trecerea în nefiinţă a Patriarhului Teoctist aflasem cu mult mai tîrziu de moartea Preafericitului. Despre decesul Patriarhului rus am aflat imediat după moartea Preasfinţiei Sale. Nu cred că trebuie să trag nişte concluzii. Judecînd doar din această perspectivă, vedem că spaţiul mediatic din Rep. Moldova e foarte dominat de mass-media ruseşti, care, se ştie, deşi informează rapid, nu sînt întotdeauna şi echidistante.

Doar un mister(?), că trebuie să plec imediat! Chiar în mediul rusesc încă mai circulă două versiuni foarte diferite despre moartea Preasfinţitului Alexii al II-lea. Oficial, Biserica Rusă a dat verdictul: Patriarhul rus a murit din cauza unei insuficienţe cardiace. Dar  ingenioasa (calificativul mi-l asum) presă rusă ştie că băţul are două capete: ÎPS Alexii a murit într-un accident rutier. Enigmatică trecere în lumea celor drepţi(!). E cel mai simplu să fim adepţii ultimei versiuni, pentru că enoriaşii nu au putut vedea faţa Patriarhului defunct. Şi aici Înalta Biserică din Est repede cu dogmele sale: cică asta e regula – faţa oricărui Patriarh răposat trebuie să fie acoperită cu un veşmînt. Pentru ce, mă întreb? Oare din cauza că medalia mai are o faţă? Accidentul? Din cîte ştiu, ÎPS Patriarh  al României Teoctist a fost cu FAŢA DESCOPERITĂ atunci cînd enoriaşii săi au venit să-şi ia rămas bun de la Capul Bisericii Române (la un search pe Google m-am convins de asta). Şi cred că aşa şi se cuvine. Acum am nevoie de cunoştinţele unui teolog, ca să înţeleg un „mister”.

Şi acum, în contextul recentelor şi mereu actualelor divergenţe dintre Mitropolia Basarabiei şi Mitropolia Moldovei, mulţi dintre noi rămîn, „oficial” şi „neoficial”, între două Biserici. Cine a fost şi este adevăratul nostru Patriarh? Iată, o dilemă pentru foarte mulţi basarabeni care încă au două versiuni pentru istoria neamului lor.

7 gânduri despre “Între doi Patriarhi

  1. Salut. N-am prea citit presa la momentul respectiv, dar oricum, vestea despre moartea patriarhuli rus mi-a fost imediat instiintata de o vecina, care stie ca sint de confesiune ortodoxa. Locuim in Slovacia, si la fel de repede a ajuns vestea si la noi. Din fericire, fara bulvar. Fetele bisericesti se trateaza cu respect, nu se denigreaza. Mi-e tinga doar ca in Moldova mea indepartata oamenii doar pentru statistica se declara credinciosi, dar la biserica merg doar pentru vreo nunta sau botez. 😦

    Apreciază

  2. Cred că în vremurile noastre omenirea, în general, şi capii celor mai „mari” religii, în particular, ar trebui să chibzuiască mai alt fel asupra rostului religiei în viaţa de zi cu zi a „prostimii”…

    Apreciază

  3. asta a fost cindva, Kid Loco, acum s-au schimbat lucrurile. Nu stiu de ce esti pornit impotriva religiei, eu de exemplu, cred ca e un lucru extraordinar cind omul crede,si se increde in Dumnezeu. Iar religia, e un complex de norme morale,de conduita, care sint menite sa educe si sa aduca ordine in sufletele si vietile credinciosilor. Si daca in religia noastra domneste haosul, nu e vina religiei, ci a lipsei de oameni competenti si inteligenti, care ar pune regula in lucruri. Sa nu uitam ca mult timp am fost sub apasare comunist-ateista, unde procesul de „dereligizare” a fost aspru si dur. Personal, parintii mi-au povestit cum in bisericuta din satul nostru presedintele colhozului a facut grajd de cai!!! Cind parintii nostri au fost educati in spirit ateist, e mare mirare ca copiii sa gaseasca, fara calauza, adevaratul pret al credintei.

    Apreciază

  4. ok, asta a fost atunci….dar acum?
    sta preotul cu burta la gura, si nu face un pas pana nui dai un ban!
    dar oare el nu e mediator??? care reguli? regulile au fost impuse de oameni, nascocite si impuse de oameni…unde in biblie scrie ca trebuie sa saruti mana? unde scrie ca trebuie sa saruti si sa te inchini la icoane (scrie, dar de fapt scrie altceva in una din cele 10 porunci)…

    Apreciază

  5. Să nu uităm, dragi prieteni, că Biblia este baza majorităţii religiilor. De ce oare avem atîta diversitate, de vreme ce Biblia este una???!!! Fiecare om citeste şi înţelege Cartea Cărţilor în felul său. Cîţi oameni, atîtea viziuni. Ce să mai vorbim, în acest sens, de existenţa atîtor (mari-mici) religii, izvorîte, parcă, din… aceeaşi Biblie?!
    Mai mult, Sfintele Scripturi nu au fost scrise, într-o singură viaţă de om, doar de un pămîntean muritor. Autori cu temperamente diferite. Stiluri diferite. Deşi peste tot domneşte o substanţă unică. Biblia în sine nu trebuie interpretată literal, căci… „au mai păţit-o şi alţii”! 🙂 În mare, de Biblie trebuie să ne ataşăm ca de o Sacră Metaforă Existenţială.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s