Lumea bolţeană a lui Anatol Moraru

Anatol MoraruMay I introduce himself? Se numeşte Dorin Pînzaru, a ajuns la o vîrstă a înţelepciunii, e brunet, înalt, frumos, se îmbracă cu gust şi are succes la femei. Citeşte din Biblioteca Ştiinţifică (pe cea sătească a terminat-o), a fost student aproape eminent la Litere, a văzut America live şi a ajuns, peste ani, un profesor de înţelepciune al naţiunii.

Pe cît de aşteptat, pe atît de incitant primul roman de la Bolţi. Turnătorul de medalii este o scriitură complexă, cu multiple planuri narative şi link-uri intertextuale. Este un text cu read-appeal, pentru că e scris de un autor venit (şi) din sociologia literaturii.

Dincolo de atmosfera, vorba lui Galaicu-Păun, de script-tease, atmosferă şocantă pentru unii, captivantă pentru alţii, Turnătorul de medalii este, cu toată substanţa sa de po(i)etică a existenţei, o excelentă cronică all in one a vieţii universitare de p-aci şi de p-aiurea.

Axioma, Agamemnon, Arsenic, mister Iaurt şi aşa mai departe nu te pot lăsa rece dacă ştii de unde vine Anatol Moraru. Autorul este mereu în preajma personajelor sale, pe care iată că a renunţat, cică, să le mai dădăcească precum în vechiul Nou tratat… Impresionant, galeria de personaje a romanului e foarte variată în timp şi spaţiu. Oamenii din Turnătorul… sînt inconfundabili, mereu îi suspectezi. Bineînţeles, Anatol Moraru nu poate fi un creator de personaje negative şi pozitive. Sondînd, cu oglinda-n spate, recuzita postmodernistă, autorul recrează/imită chipuri fireşti şi, desigur, groteşti.

Iată doar cîteva portrete memorabile:

Am ieşit astăzi după ore cu Adi la o bere. Colegul meu de catedră n-are încă treizeci şi e foarte înzestrat: a luat premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, traduce admirabil din rusă şi franceză, iar şeful nostru, Nicolae, consideră că Adi va fi mai mare decît Cioran.

Maria e o fire elevată, ai impresia că s-a născut la Paris şi nu într-un sat de pe Răut.

– Ne relaxăm vreo oră şi apoi mergem pe la casele noastre, a propus Nicolae, despre care trebuie să spun că, fiind şef de catedră, ştie să ne domine fără a-şi afişa superioritatea intelectuală.

Cînd intră în sala de curs – slab, gîrbovit, cu părul rar şi încîlcit, într-un costum în care i-a petrecut, la televizor, spre infern pe toţi secretarii generali ai pcus, într-o cămaşă gata să se destrame pe la guler şi manşete, cu o cravată pe care doar un boschetar ar accepta să o poarte – ai impresia că vezi aievea o idee defunctă.

Inutil să mai amintesc despre cooperarea extra- şi metaliterară dintre autor şi personajele sale. Un personaj captează atenţia cititorului cu o camertonizant-ezoterică prefaţă, alt personaj anunţă, prin coperta romanului, caracterul de puzzle al firelor narative, mai multe personaje participă, cum pot, la lansarea volumului. Cineva scrie o cronică. Outsider-ii sînt undeva în preajmă, lamentîndu-se de freedom of speech-ul Turnătorului

Naratorul personajului-narator nu-şi face griji pentru destinul acestui text, nu caută „glorie în faptul zilei”, pentru că, citez, „orice student de la Litere, indiferent de spaţiul geografic în care se află alma mater, e apt să scrie asemenea reportaje, să le zicem existenţiale şi cotidiene”.

Scris aproape pe jumătate în engleză🙂 , Turnătorul de medalii e la un pas de a pătrunde şi în alte cercuri, cu mult mai largi decît cele autohtone.

Avem un text care diluează atmosfera monocromatică de la noi. Foarte amuzant, tragicomic poate. Îl recomand insistent.

Vă mulţumim, stimate Anatol Moraru, pentru Turnătorul de medalii. Multă sănătate şi mulţi receptori, că inspiraţie aveţi destulă!

Secvenţe de la lansarea Turnătorului…

Această prezentare necesită JavaScript.


8 gânduri despre “Lumea bolţeană a lui Anatol Moraru

  1. Fain de tot! Sa stii Ion, ca mi/ai aprins o curiozitate enorma de a citi cartea. pina acum am auzind vorbindu-se de ea, studentii umblau cu ea subtioara, dar niciodata n-am avut curiozitatea s-o iau in mina. sa stii ca tia reusit sa salvezi inca un suflet de la infernul imbecilitatii. ;))

    Apreciază

  2. Tocmai am terminat de citit cartea. Am gasit-o din intamplare in biblioteca lui taica-meu, care este si el, la origini, un produs „boltean”. M-am bucurat sa descopar o fresca a realitatii studentesti din Balti, al carui mediu universitar mi-e total strain si necunoscut. Felicitari pentru o lucrare atat de reusita, am citit-o pe nerasuflate! Aminteste pe undeva de stilul lui Ioan Grosan. Daca nu ma insel, si in prefata se pomeneste acest lucru. Jos palaria!

    Apreciază

  3. Toţi cunosc Mioriţa clasică?
    „În locul ciobănaşului din baladă eu aş proceda mai şmecher. În seara când cel vrâncean şi cu cel ungurean ar veni să mă lichideze, eu, preîntâmpinat de câinele meu favorit Rugby, mi-aş lua turma, ceaunele, cojoacele şi ceilalţi câini şi aş trece graniţa în Cehia. Ajuns la Praga, aş cere azil politic. Să încerce atunci invidioşii ceea sa-mi faca ceva” (c) A. Moraru, Turnătorul de Medalii.
    🙂 in sfarsit mi-am procurat o carte care ma amuza si pe care o citesc rasfoind paginile (ultimul timp fac download direct in telefon la orice carte).
    am sa o recomand mai departe )) merita un pic de atentie.
    si da, descrierile despre caminele studentesti imi sunt foarte noi – am fost protejata intens de bunica, la care am locuit in anii de studentie) tre sa ii spun un multumesc aparte maine!))))

    si apropo,
    afara de Druta, aceasta e una din putinele carti pe care le citesc cu placere anume in romana, chiar si cu dictionarul online deschis)) scrie fantastic)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s