Tony Hawks şi realitatea suspendată din R.M.

Zilele acestea citeam cartea englezului Tony Hawks Tenis cu moldoveni (Editura Cartier, 2003). O carte bună la citit, scrisă de un englez cu un pronunţat simţ al umorului. Tot ce ştia Tony Hawks despre Moldova (adică Rep. Moldova) era doar numele celor 11 bărbaţi, jucători ai echipei naţionale de fotbal. Un pariu excentric îl leagă pe Hawks, un ins care iubeşte provocările neobişnuite, de Moldova, micul stat puţin cunoscut din Europa de Est. Misiunea sa: să găsească membrii echipei naţionale de fotbal ai ţării şi să-i convingă să joace tenis cu el. Căutarea bizară devine, în final, puţin legată de tenis sau de fotbal. Este, în schimb, descrierea unei călătorii extraordinare.

În continuare, iată cîteva fragmente (convingătoare, cred) din carte. Unele din ele ar putea să vă trezească curiozitatea pînă la… iritare chiar:

* * *

„Aici [În R.M. adică – n.m.] oamenii au suferit, mai suferă încă şi se aşteaptă să sufere şi mîine. În această cultură nu este loc pentru platitudini social benigne. În această societate nu spui oamenilor „Vă doresc o zi bună!”, pentru că se întorc la tine şi-ţi răspund: „Nu, mulţumesc! Mi-am făcut deja alte planuri!”. Am descoperit că trebuie să fii răbdător şi să aştepţi ca oamenii să se deschidă, în loc să-i forţezi, Aici încrederea, ca oricare altă marfă, nu era ceva uşor de dobîndit, dar, odată cîştigată, uşile vor începe să ţi se deschidă” (p. 141).

* * *

„Spre deosebire de România, Republica Moldova nu are o industrie de turism. Un singur motiv i-a împiedicat dezvoltarea: lipseşte tot ce trebuie să i se ofere unui turist. Munţi – nu, ţărmuri – nu, sporturi de apă – nu, transport – nu, sătucuri liniştite – nu, viaţă de noapte – nu, zîmbete – nu. Şi nici o idee! Acest loc era tot atît de unic ca Veneţia sau Ibiza” (p. 135).

„Am înţeles de la Adrian că partidul conducător a fost alcătuit, în mare măsură, din foşti comunişti care au acum afaceri prospere. Şi-au folosit poziţiile în guvern pentru a se asigura că ele vor prospera şi în viitor.

– Sînt corupţi, a spus cu o nesiguranţă de netăgăduit.

– Ce-mi poţi spune despre partidul de opoziţie? l-am întrebat.

– Cum e unul, aşa e şi celălalt. Nu e nici o diferenţă.

– Luptă cineva împotriva corupţiei?

– Cîţiva jurnalişti publică articole în ziare despre delapidări, dar nimeni nu face nimic. Noi, moldovenii, sîntem foarte buni la datul din umeri. Este o baladă populară moldovenească despre trei ciobani…” (p. 87).

* * *

„Nu trebuia să-mi spună nimeni că viaţa la ţară este grea. Feţele lor spuneau asta. Fără apă curentă, fără apă caldă şi, în multe cazuri, fără electricitate! Suportabil vara, dar oare cum sînt iernile moldoveneşti? Nu, mulţumesc!” (p. 58).

* * *

„Mi se părea că întunericul era mai întunecat aici, în Moldova. Era, era cu certitudine mai întuneric aici. Cum se putea aşa ceva? M-am uitat în sus şi am descoperit că eram învelit într-un întuneric de cerneală. Nu puteam vedea nimic în afară de motivul datorită căruia se întîmpla aşa ceva: nu erau becuri pe stradă! Nici un bec, nicăieri!” (pp. 44-45).

* * *

„Trebuia să schimb dolarii pe care-i aveam cu mine şi Iulian m-a dus la unul dintre multele birouri de schimb aliniate la marginea străzii. Cînd am început tranzacţia, micul chioşc era gol, dar pînă am terminat-o, s-a format o coadă lungă în spatele meu.

– De unde au apărut? l-am întrebat pe Iulian.

– Oamenii trebuie să fi observat că ai intrat.

– Ce vrei să spui?

– Ei, nu arăţi ca un moldovean tipic. Şi-au dat seama că schimbi bani străini şi oamenii vor să-i cumpere.

– De ce?

– Aşa fac ei economii. Nimeni nu are încredere în moneda noastră naţională – sau în bănci.

Cu un buzunar îndesat cu bani moldoveneşti, am lăsat în urmă un lung şir de localnici disperaţi să pună mîna pe dolarii care au fost pînă nu de mult în buzunarele mele” (p. 40).

Iată, stimaţi vizitatori, probabil v-aţi convins că e dificil să faci ca lucrurile să se întîmple în această ţară. O simplă comparaţie! Pentru a juca tenis cu ultimul fotbalist moldovean, angajat la un club din străinătate, Tony Hawks urma să plece în Israel (nu mai scriu despre cum i-a găsit pe încă doi fotbalişti de-ai noştri tocmai… în Irlanda de Nord!). Ei bine, toate „problemele” şi le-a rezolvat, cu ajutorul unor oameni mărinimoşi, în doar cîteva ore. În Moldova,  ca să-şi împlinească visul, Hawks a fost nevoit să rabde vreo trei săptămîni. În acest timp a îndurat de toate, a văzut că umilinţa este o stare firească printre moldoveni. Israelul a fost mai generos cu Hawks. Israeliţii, spre deosebire de moldoveni, s-au arătat mai amabili şi au luat povestea eroului nostru în serios.

Acum, după ce am citit cartea autorului englez, mă întreb ce fel de ţară mai este şi R. Moldova dacă nu e în stare să-i adune la un loc măcar pe cei 11 fotbalişti ai echipei naţionale. De lipsa, în R.M., a bunului simţ şi a zîmbetului de pe faţă nu mă mai mir. Sînt şi eu un ins care, din obişnuinţă, reacţionează adesea împrejurărilor meschine aproape ca un get-beget

Oare cînd am să scriu şi eu un text în care să mi-i imaginez, măcar pentru o zi!, pe englezi(!) în pielea înăcriţilor de moldoveni?…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s