Read-appeal-ul primului roman de la Bălţi

După debutul său ca prozator (Nou tratat de igienă, 2002), scriitorul Anatol Moraru, titular al Catedrei de literatură română şi universală de la Universitatea „Alecu Russo” din Bălţi, şi-a lăsat personajele în voie, renunţînd să le mai dădăcească, vorba sfătoasă a lui Gicu Vulpe. Atent să nu poposească pe „teritorii afînate epic de alţi naratori harnici”, autorul şi-a adunat de aceatsă dată personajele între coperţile romanului Turnătorul de medalii (Ed. Prut Internaţional, 2008, 282 p.), o lucrare de debut în specie şi pentru autor, şi pentru Bălţi.

Lumea lui Dorin Pînzaru, protagonistul romanului, nu se deosebeşte cu nimic de cea a lui Anatol Moraru. Autorul, observator cu ochi antrenat, nu a făcut altceva decît să-şi îndemne personajele să-şi nareze aventurile şi dramele. Pagină cu pagină, cititorul (mai cu seamă cel care, cu (ne-)plăcere, se regăseşte în lumea lui Pînzaru!) cînd plonjează într-un studenţesc „rezervor de amintiri made in U.R.S.S.” (Nicolae Leahu), cînd revine, regăsindu-se, poate, în viaţa universitară de zi cu zi.

moraru4„Tradiţia” din Nou tratat… este continuată şi în romanul Turnătorul de medalii. Iată de ce fragmentul critic ce urmează validează, credem, şi Turnătorul…: „Cartea lui Anatol Moraru este despre intelectuali: studenţi, universitari, cadre din cercetare. Dar nu în aceasta rezidă interesul faţă de ea, deşi trebuie să remarcăm curiozitatea mediului universitar bălţean, lesne recognoscibil în rîndurile şi printre rîndurile prozei din Noul tratat… Mă mir cum de autorul nu a fost fluierat, precum „am mai păţit-o şi alţii”… Valoarea cărţii constă în formula narativă plină de ironie şi autoironie, captivantă şi provocatoare. Anatol Moraru vine din lecturi, are o cultură fundamentală pe care o pune permanent în evidenţă cu o dezinvoltură admirabilă, evitînd cu eleganţă excesele şi trivialul. Autorul are harul replicii. Cine îi cunoaşte scrisul (nu atît de mult în cantitate, dar, fără îndoială, cu personalitate inconfundabilă şi cu mult curaj), îi remarcă imediat marea disponibilitate în vederea ludicului. Naratorul lui lunecă mereu pe lama unui discurs ironic şi jucăuş. Constructele narative implică un narator informat, conectat nonstop la revelaţia rostirii sau a scrierii ingenioase a textului. Despre asta nu se povesteşte, în aceste domenii trebuie să intri fără grijă şi să te mişti ca la tine acasă. Autorul îşi/îţi modelează textele în sfera literarităţii lumii evocate. Nu este cazul să vorbim despre tehnici precum citatul, intertextul, deoarece acestea sunt sudate în chiar modul de a nara şi de a vorbi al personajelor” (Maria Şleahtiţchi, Timpul, 11.10.2006, nr. 501).

Dar să vedem ce spune despre sine, cu vocea-i i(r)oniza(n), însuşi naratorul din Turnătorul de medalii: „La o adică, nu mă prea interesează destinul acestui text, pentru că nu-l scriu din raţiuni didactice sau caut glorie cu felinarul în faptul zilei. Îmi dau seama că, în esenţă, orice student de la Litere, indiferent de spaţiul geografic în care se află alma mater, e apt să scrie asemenea reportaje, să le zicem existenţiale şi cotidiene, şi nu ştiu dacă ele s-ar deosebi mult unele de altele” (p. 264).

„Lansat ca analist literar, dar cochetînd şi cu poezia, în cel puţin două cazuri (le-am şi afişat), pentru a-şi necăji comilitonii liricoizi mai degrabă, Anatol Moraru s-a înscris oarecum din mers, cu un fel de pas lateral, în cel mai recent pluton al prozei româneşti din Basarabia. În front, este, totuşi, un insolit: nu are intensitatea gravă a lui Constantin Cheianu, la fel cum nu e un administrator de palme retorice ca Sandu Vaculovski. Poziţionat undeva între Iulian Ciocan şi Vasile Ernu, el explorează cam acelaşi rezervor de amintiri made in U.R.S.S.” (Nicolae Leahu, fragment din prefaţa Despre libera circulaţie a mărfurilor intertextuale, pp. 3-9).

În manieră pindariană, nu ne rămîne decît -i sugerăm dlui Anatol Moraru să nu năzuiască la viaţa nemuritoare, ci să epuizeze domeniul posibilului şi în alte tratate, noi-vechi, de… igienă.

Multă inspiraţie înainte, Maestre!!!

2 gânduri despre “Read-appeal-ul primului roman de la Bălţi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s