De Ziua profesorului (fragmente tragicomice) …

Astăzi este Ziua profesorului. Meteorologii au prognozat vreme ploioasă. Plouă într-adevăr. Politicienii prognozează vremuri mai bune, dar, din păcate, numai „prognoze optimiste” auzim. Efectele unor raze de soare blând întârzie în „ţara” aceasta, Republica Moldova (R.M.).  Profesorii îşi „sărbătoresc”, aşa cum îşi imaginează, sărbătoarea profesională. Este prima duminică din octombrie.

În R.M., profesorul a fost şi este un fel de ţăran al literelor. Această mână de oameni care sunt intelectualii din sfera învăţământului au ajuns la sapă de lemn. Cu un venit mai mult decât simbolic ei rezistă să educe şi să instruiască noi generaţii – viitorul R.M. de fapt. În aceste împrejurări, ar trebui să ne gândim tot mai serios la CALITATEA învăţământului autohton. Este cu adevărat şcoala noastră de valoare, aşa cum mulţi îşi închipuie? Sau este doar o iluzie, care se spulberă odată cu ieşirea moldoveanului din propriu-i perimetru???…

Cred că nu putem vorbi, cu mici excepţii, de o bună calitate a învăţământului în R.M. Acolo unde sărăcia este tot mai vizibilă, omul îşi concentrează atenţia doar asupra existenţei sale biologice. Dimensiunea spirituală cedează dimensiunii fizice. În aceste condiţii, modalităţile de a-şi câştiga bucata de pâine nu-i mai interesează pe profesori (şi în general pe intelectuali). Conştienţi (dar şi mai puţin conştienţi) de propria pierzanie, profesorii noştri „uită” de etica profesională şi cedează tot mai mult provocărilor nepedagogice. Profesorii de la sate îşi îngrijesc pământurile, cei de la oraşe se descurcă cum pot. Etc. Etc.

Am impresia că în viitorul apropiat profesorul de valoare va fi o raritate în R.M. Această categorie de intelectuali va suferi schimbări radicale. Dintr-un om care instruieşte şi educă, profesorul se va transforma într-un ins care veghează şi păstoreşte turma. Un fel de ciobănaş moldovean care îi va săruta stăpânului picioarele pentru bănuţii strecuraţi printre degete. Grotescă şi în acelaşi timp comică situaţie. Milogii societăţii, nu alta!

Dar ce fac tinerii profesori, cei care reuşesc, Dumnezeu ştie cum!, să mai reziste în sistem??? Se pare că ei sunt captivi ai sistemului. Deşi se dedică profesiei îmbrăţişate, ei sunt cu gândurile foarte departe de ceea ce fac…

Citesc pe chipurile tinerilor profesori multă deznădejde. Profesorii mai în vârstă par a fi resemnaţi cu propria lor condiţie. Tinerii, entuaziasmaţi la început de „nobila lor profesie”, părăsesc tot mai hotărâţi catedrele, şcolile… Sunt în căutare de viaţă demnă, lipsită de grave neajunsuri materiale.

În faţa unei instituţii de învăţământ citesc un afiş dedicat Zilei profesorilor. Alături de mesajul de felicitare (din partea sindicatului) văd un reportaj decupat din ziarul Timpul de dimineaţă de la Chişinău. Reportajul relatează despre recenta grevă a profesorilor din toată Republica. În fotografia inserată în reportaj recunosc doi profesori. Sunt în primele rânduri ale grevei. Ţin în mâini placate cu mesaje de protest. Din câte ştiu (dar şi din relatările de la faţa locului a jurnaliştilor), nimeni de la Guvern nu s-a coborât în mulţime, dând de înţeles că R.M. are de rezolvat probleme cu mult mai grave – problema sinistraţilor, de exemplu, care au suferit în urma inundaţiilor, cauzate de revărsările, de astă-vară, a râurilor Prut şi Nistru. Ei bine, ei rău, guvernanţii noştri întotdeauna au ignorat faptul că învăţământul nostru se îneacă la mal. De când mă ştiu, profesorii din R.M. au completat rândurile sinistraţilor societăţii noastre. Nişte sinistraţi suferinzi din cauza sărăciei, care nu este stopată, ci încurajată de pălăvrăgeala guvernanţilor. Pălăvrăgeală pe care nu o poate opri nici un dig.

NOI VĂ NUMIM EROI // Noi vă numim eroi şi-avem dreptate // Căci n-aţi plecat în ţări îndepărtate // Cum pleacă alţii după bogăţii // Ci aţi rămas aici, lângă copii […]

Iată un fragment de tipăritură liricoidă din veşnic luminosul ziar „Vocea Bălţiului” (30 septembrie, 2008, nr. 83), care a dedicat o pagină de un inconfundabil optimism Zilei profesorului.

Spectacolul continuă…

2 gânduri despre “De Ziua profesorului (fragmente tragicomice) …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s