Jurnal transnistrean

Prin 2004
2004

Avea dreaptate Nicolae Iorga cînd afirma că „O călătorie face cît o bibliotecă”. Aşa şi este, căci o călătorie – o documentare la faţa locului – te ajută să nu-ţi faci întotdeauna idei exagerate despre ceea ce nu cunoşti.

Revenind la evenimentul despre care puteţi citi în post scriptum-ul acestui jurnal (referitor la participarea a nouă studenţi bălţeni la forul „Tinerii pentru pace: dialog civic” în oraşul Tiraspol), menţionez că, atît pentru mine, cît şi pentru majoritatea colegilor mei, Transnistria a constituit, mai întîi de toate, obiectul unei vizite de documentare. Spun aceasta deoarece mulţi dintre colegii mei de grup au păşit pentru prima dată pe tărîmul din stînga bătrînului Nistru…

***

I. Vama de pe Nistru…

Nu ştiu ce impresii aveau colegii mei, dar eu, de-a lungul traseului Bălţi-Chişinău-Tighina (Bender), m-am simţit bine. Acest sentiment a dispărut odată ce am ajuns la „punctul de trecere al hotarului” din apropierea oraşului Tighina. De aici, se începe aşa-zisa „republică moldovenească nistreană” (rmn) cu „capitala” la Tiraspol. Pînă la acest punct aveam impresia că plec undeva la rude peste Nistru, la nişte rude pe care le-aş putea vizita oricînd şi oricît mi-ar pofti inima… Aceste iluzii însă mi s-au spulberat odată ce am auzit rostindu-se cu o oarecare ambiţie cuvîntul „pasport!”. Ni se cereau actele la control. Eram deja la „vamă” şi trebuia să trecem pe teritoriul unei „ţări complet străine”, foarte „străine”. De fapt, trebuia să mă simt tot ca acasă, dar nu ştiu de ce aveam un sentiment de dezrădăcinare din pămîntul natal. Aşa s-a făcut că am ajuns cu succes dintr-un punct al ţării mele în alt punct… al ţării mele.

Atent!!!

II. „Drujba” tiraspolenilor

Ajunşi seara la Tiraspol, noi, grupul studenţilor de la Bălţi, am fost cazaţi la hotelul „Drujba” (ar însemna „Prietenia” şi sună aproape ca la Bălţi), care este situat chiar în inima „capitalei”. Primirea noastră a fost destul de caldă, gazdele dînd dovadă de o tradiţie ospitalieră. Deoarece era joi seara (vineri trebuia să demareze deschiderea oficială a forului-training respectiv), aveam timp liber şi am hotărît să mai hoinărim puţin pe străzile Tiraspolului…

III. Tiraspol, citadela comunismului

Despre frumuseţea şi curăţenia acestui oraş citisem numai. Tiraspolul este un centru urban ce ar putea într-adevăr servi drept model de curăţenie (şi uneori de disciplină) pentru majoritatea oraşelor din partea dreaptă a Nistrului. Este un oraş cu străzile amenajate, încît ai impresia că orice stradă a urbei este centrală. Poţi admira multe edificii de arhitectură veche, parcuri, alei înverzite şi, nu în ultimul rînd, rîul Nistru, ale cărui meandre te impresionează de cum le priveşti. Mai poţi „admira” (?) multe busturi şi monumente care sînt restabilite cu multe polemici şi în unele localităţi moldovene, adică de sub jurisdicţia Chişinăului. „Ei nu au un Ştefan cel Mare ca noi – afirma un coleg de grup – de aceea ei rămîn fideli şi în continuare

Alexandr Suvorov
Alexandr Suvorov

lui V.I. Lenin!” Aceasta se poate observa şi după atitudinea tiraspolenilor faţă de cultura politică (adică de tip comunist) ce-i „educă”. De fapt, echivalentul monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfînt de la „noi” îi corespunde în pretinsa rmn faimosul monument al lui Suvorov, acesta fiind la vremea sa şi întemeietorul oraşului Tiraspol. Totuşi „miroase a comunism în acest oraş”, – spunea un alt coleg de-al nostru. Aşa şi este, căci, aflîndu-te în pretinsa capitală a rmn, ai impresia că te-au deplasat în trecut cu vreo 15-20 de ani, adică în defuncta URSS.

Oricare ar fi relaţiile politice dintre cele două maluri ale Nistrului, oraşul Tiraspol ar fi pentru mine ca unul dintre puţinele puncte turistice din R. Moldova pe care mi le-aş propune să le vizitez în vacanţa de vară.

IV. „Imperiul” Sheriff-ului

Duminică după prînz, pentru a ne relaxa şi a ne face mai bine cunoscuţi cu urbea, organizatorii forului-training au programat o excursie cu autobuzul prin Tiraspol şi Tighina. Frumuseţile acestor două oraşe au căpătat strălucire în rezultatul naraţiunii unui comentator de excursie. În oraşul Tighina n-am putut scăpa din vedere ruinele cetăţii cu acelaşi nume – o fortăreaţă de pe malul drept al Nistrului, monument medieval de arhitectură militară. Din păcate, n-am avut acces pe teritoriul faimoasei cetăţi ruinate. Acolo se află o armată străină… Armata a 14-a rusă.

Am rămas profund impresionaţi şi cînd am vizitat în treacăt complexul sportiv „Sheriff” din Tiraspol. Aceste stadioane masive, unice în Europa de Sud-Est, găzduiesc meciuri internaţionale de fotbal. Acest complex sportiv, avînd la activ cîteva stadioane de standard european deja finisate, are în construcţie alte cîteva stadioane. De o impresionantă frumuseţe sînt hotelurile ce au răsărit în jurul acestor stadioane, încît poţi uşor să crezi că te afli la curtea Împăratului din „Povestea porcului”. Cînd vor fi finisate, „aceste hoteluri – spunea comentatorul excursiei – vor caza vizitatori pentru suma de $100/24 de ore!” (Cine şi-ar permite oare acest lux? Oare nu cetăţenii străini?).

Pe cît de interesantă, pe atît de tensionată a fost acea excursie. Interesantă – pentru că, într-adevăr, împrejurările Tiraspolului sînt o gură de rai; tensionată – pentru că nu poţi ca să nu observi „pacificatorii ruşi” înarmaţi, tanchete, tancuri – similare celui din centrul Bălţiului, monumente răsărite din sîngele războiului din ’92.

V. La mănăstirea Noul Neamţ…

Am acceptat cu plăcere propunerea unui coleg de a vizita admirabila mănăstire Noul Neamţ. Această mănăstire se află pe teritoriul satului Chiţcani, un sat de pe malul drept al Nistrului, la o depărtare de vreo şapte kilometri de Tiraspol. Înainte de a intra în curtea mănăstirii, am văzut că satul şi populaţia lui, mai bună şi mai puţin bună, se confruntă cu „aceleaşi” probleme specifice spaţiului rural moldovenesc. Odată ce am făcut primii paşi pe tărîmul mănăstirii, am observat că aici se află o altă lume, deosebită cu mult de cea de peste zidurile înalte ce împrejmuiesc acel teritoriu sfînt. Ceea ce m-a impresionat aici cel mai mult a fost clopotniţa de la intrare – o adevărată capodoperă arhitecturală ce îşi înalţă crucea la vreo 70 de metri. De la această înălţime am putut admira peisajele pitoreşti ale naturii pe fundalul dangătelor puternice ale celor şapte clopote. M-a impresionat, de asemenea, muzeul mănăstirii, cavoul şi, evident, călugării – aceşti oameni deosebiţi. Este important de menţionat că, pe parcursul aflării noastre în Transnistria, nu am avut ocazia să citesc măcar un cuvînt în română. Aici, la mănăstire, în chilia unui monah, am descoperit o nepreţuită comoară – o minibibliotecă de carte românească, cărţile fiind variate din punct de vedere al domeniilor ştiinţifice.

Cred că această mănăstire este un simbol al românismului pe un teritoriu „străin”, rusificat. Dovadă este şi faptul că aceasta menţine legături frăţeşti cu Mănăstirea Neamţ din România.

VI. Despre „transnistrenii” şi graiul românesc de la „Mayak”

Cît ar părea de banal, dar, pe parcursul scurtei noastre aflări în Transnistria, am putut observa că patriotismul celor din stînga Nistrului ar putea fi comparat cu cel al americanilor. (Cred că „patriotismul” moldovenilor nu s-ar putea de comparat în asemenea termeni). În special, tinerii dau dovadă de un sentiment de patriotism bine pronunţat. Ei se mîndresc de „ţara” în care s-au născut şi trăiesc, încît pot să-ţi vorbească ore în şir despre „istoria”, „preşedintele”, valorile lor „naţionale” etc.

Sintagme de tipul „PMR – naşa gordosti”, „Tiraspoli – stoliţa PMR” pot fi citite pe străzile Tiraspolului, astfel creîndu-ţi impresia că cei ce le-au scris au urmărit scopul de a le mai aminti din cînd în cînd transnistrenilor în ce „ţară” mai trăiesc.

Colegii bălţeni n-au putut să nu observe atmosfera care domină în acest oraş. Aici lumea parcă nu se grăbeşte. Chiar felul în care oamenii merg pe stradă denotă faptul că dispun de ceva timp în plus.

Deşi în pretinsa rmn sînt trei limbi oficiale – „rusa, ucraineana şi moldoveneasca” –, evident, de o mai mare circulaţie se bucură cea rusă. Cultura dominantă aici este, indiscutabil, cea rusă.

Cît despre mass-media acestei „republici” aş spune că este ascultătoare şi supusă. Aici nu poţi cumpăra ziarele „Timpul”, „Jurnal de Chişinău”, dar ziare româneşti – nici atîta. M-au amuzat mult sintagme de felul: „poruncile poporului”, „oraşul capitalei noastre”…, ce le-am auzit la postul de radio tiraspolean „Mayak”. Totuşi, dacă n-am avut posibilitatea să citesc nici un cuvînt românesc, de auzit am auzit sămînţă de stîlcit grai românesc, difuzată de acelaşi post de radio „Mayak”.

Publicat în ziarul Ligii Studenţilor Bălţeni „Generaţia pro”, nr. 13, mai 2004, p. 2.

* * *

P.S.: Mai jos este o ştire, publicată în acelaşi ziar, despre Forul la care am participat.

Nouă studenţi bălţeni au participat la forul „Tinerii pentru pace: dialog civic”

Aşa-zisul drapel al rmn
Aşa-zisul drapel al rmn

O reuniune internaţională cu genericul „Tinerii pentru pace: dialog civic” a avut loc la Tiraspol în perioada 22 – 26 aprilie curent [2004 – n.m.]. Acest proiect, după cum s-a scris în numărul nouă al ziarului studenţesc de la Bălţi „Generaţia pro”, a fost finanţat de Ambasada SUA în Moldova şi de Misiunea OSCE la Chişinău. Reuniunea, la care au participat circa 60 de tineri din Moldova, Găgăuzia şi Transnistria, precum şi experţi locali, din SUA şi Ucraina, şi-a propus să identifice soluţii pentru rezolvarea diferendului transnistrean prin diplomaţie civică, toleranţă şi dialog.

În rezultatul unui concurs de eseuri axate pe problema federalizării R. Moldova, nouă studenţi bălţeni au fost selectaţi pentru participarea la reuniunea ce s-a desfăşurat în oraşul Tiraspol. Aceştia urmează să deruleze şi la Bălţi un miniproiect pe aceeaşi temă.

Programul forului „Tineri pentru pace: dialog civic” a inclus mai multe comunicări ale unor experţi cunoscuţi, implicaţi în procesul de dialog dintre malurile Nistrului. Este vorba de Claus Neukirch (OSCE), Ala Mîndîcanu (UNF), William Pammer (SUA), Mihail Kuşakov, Anatol Gudîm (CRSS), Vladimir Iastrebceak (Ucraina) ş.a.

În prima zi a reuniunii, tinerii participanţi la forum şi-au expus opiniile referitor la problema anunţată şi au adresat întrebări experţilor. În următoarele două zile, tinerii au fost grupaţi în ateliere, fiind instruiţi în domeniul depăşirii situaţiilor de conflict. Evaluarea lucrărilor reuniunii s-a produs în ultima zi de aflare a studenţilor la Tiraspol.

Un gând despre “Jurnal transnistrean

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s