Electorală-n stacojiu 4-ever

Toată lumea citeşete. Zilele astea, aproape toţi oamenii pe care i-am văzut odihnindu-se pe băncile din centrul urbei răsfoiau Коммунист (Comunistul). Ultimul număr electoral al acestui ziar de partid era distribuit cu hărnicie de către două adolescente în roşu, pline de viaţă. Una dintre ele mi-a întins o gazetă (după asta, în interiorul acelui număr mai descoperisem un alt număr, de acelaşi fel). “Pajalusta! Ăta dlea vas!“, mi-a spus hotărît o tovarăşă domnişoară. “Şto ăta?“, am făcut-o pe prostul, cu grijă să nu rămîn aşa. “Коммунист – naşa gazeta!“, cu mîndrie mi s-a lăudat tînăra comunistă. “Ooooo! Коммуниииииииист!… Haroşaia gazeta, haroşaia partia!“, am exclamat cu un soi de intonaţie (auto)ironică, neînţeleasă de adolescenta secerociocanică.

(foto) Praghezul, secerile & ciocanele

Astăzi, lîngă monumentul Secera şi ciocanul (vederea de sus) din inima capitalei de nord a RîMî, am făcut un schimb de replici cu un ceh. Însoţit de un prieten, acesta fotografia cu entuziasm un monument nebăgat în seamă de noi. Din mixajul anglo-rusesc al replicilor sale, dar, din cîte mi-am dat seama, condimentate şi cu unele ziceri în limba-i maternă, cehă, am înţeles foarte bine că praghezul condamnă trecutul comunist al fostelor state virusate de ciuma ideologică a secolului al XX-lea. Majoritatea statelor s-au vindecat. Noi, ca şi gîndacii de Colorado, ne-am deprins cu otrava ideolgică, încurajată şi tirajată de un puternic flux propagandistic. P-aci doar intelectualii şi cîţiva alţii mai au crize de bilă. Restul populaţiei e bine, mersi. Cel puţin aşa reiese din opţiunea ălor mulţi (ei şi ce dacă proşti?! – cum, par exemple, s-ar răsti Lăpuşneanul, legendarul Alexandru desigur). Deşi tipul din Cehia mi se păru atît de entuziasmat, nu am putut să trag şi unele concluzii cînd l-am văzut că, a lehamite, şi-a lăsat braţul stîng în liberă cădere, iar asta de vreo 2-3 ori. Cred că o fi avînd alergie de la tot ce îi amintea de comunismul pe care l-a suportat în viaţa sa. Nu am mai văzut ca cineva să manifeste un atît de pronunţat interes faţă de amintirile, încă vii, din aşa-ironizata Epocă de Aur.

Iuri Ivanci Roşca, “victimă a istoriei” ?

Să fie oare Iuri Ivanci Roşca o “victimă a istoriei” ? Posibil că foarte curînd ne vom convinge definitiv de acest fapt. Oricum, mai cu seamă după alegerile din 5 aprilie curent, este deja foarte evidentă fosilizarea lentă, dar sigură a PePeCeDe-ului. Ca să nu se mumifice de tot, PeCeReMe-ul, mai bine zis tovarăşul all in one al plaiului, în semn de recunoştinţă, i-a făcut astăzi liderului roşchiştilor un cadouaş – scaunul de vice-priministru al RîMî în Guvernul Greceanîi-II™. Manus manum lavat, ce mai ! Precum la MIT şi Muuu1, mare forfotă la EUnuTVreau !!! Să vedem ce urmează. În arenă, personajele se pregătesc de următoarea reprezentaţie…

Mutanţii dintre Nistru şi Prut

Între Nistru şi Prut, este ştiut, se află un spaţiu ciudat-miraculos-şi-iar-ciudat. Dacă trăieşti aici, cu greu îţi poţi imagina deznodămîntul zilei de mîine. Din 1812, oamenii de prin partea locului au fost supuşi unei serioase mutaţii în materie de conştiinţă (şi de cunoştinţe, dacă vreţi). Deşi lent, dar sigur, metamorfoza mentalităţii autohtone încă se mai produce. Mereu poţi întîlni oameni care, dacă e vorba de propria demnitate naţională, parcă ar vrea să împace lupul, capra şi varza. Trăim în Basarabia, iar apucăturile ne sînt duplicitare…

* * *

1. Astăzi, dintr-un chioşc Moldpresa, am cumpărat ultimul număr al revistei de ştiinţă şi cultură Limba Română. O rog pe vînzătoare să-mi de-a revista, dar, în schimb, mă aleg cu replica: A gde ăta? Şto ăta? Pakajîte pajalusta!… (Dar unde-i asta? Ce-i asta? Arătaţi-mi, vă rog!…)

Noi scriem ştirile UNIMEDIA?

Tu scrii ştirile UNIMEDIA ! Noi scriem ştirile UNIMEDIA ? Eu scriu ştirile UNIMEDIA ?… Ei bine, dacă şi eu, cum şi cu ce pot, pun umărul la creşterea portalului de ştiri nr. 1 în Moldova, UNIMEDIA, am a face cîteva observaţii vizavi de schimbarea la faţă a portalului de ştiri. Dar mai întîi de toate, vreau să-i felicit pe băieţii de la UNIMEDIA că, pînă acum, au ştiut să evite dependenţa de cineva. S-au afirmat unimediştii, acum vedem că au şi demonstrat că se pot menţine pe piaţa mediatică de la noi, monopolizată de komunişti.

O invitaţie la nuntă certată cu gramatica

Primesc, săptămîna trecută, o invitaţie la nuntă. Un fost coleg de-al meu a decis să se însoare. Şi-a găsit jumătatea potrivită. De dimensiuni relativ mici, invitaţia pare a fi drăguţă, ca şi tinerii care mi-au oferit-o cu atîta dragoste.

O invitaţie la nuntă, pe bu-ne, de neuitat

Compania ORANGE, norodul grăitor, poveştile cu paţani mămoşi, dinozauri şi zmei

Tîrziu în noapte, am redeschis mapa Inbox din Nokia mea şi recitesc: “Reîncărcaţi contul *** în următoarele 5 zile, pînă la 22.04.09, cu o cartelă de reîncărcare de la 50 lei în sus, pentru a primi 50% sau chiar 100% bonus“. Acum, reconstitui în memoria-mi paşii pe care i-am făcut azi, asta după ce mi-a venit prepascalul SMS-surpriză de la Orange, o Companie care, totuşi, îmi potoală setea de necunoscut, căci fac parte, vai mie!, din generaţia digi. Am mers unde trebuia şi mi-am cumpărat o cartelă de reîncărcare, deşi nu eram în criză de timpi de antenă, mai aveam vreo 50 MDL. Nu puteam să ignor, fără pic de ruşine, surpriza prepascală a mărinimoasei mele Companii. Ei bine, după ce am pus la knişkă încă o sută de lei, generoasa Companie, în semn de grijă faţă de client, mă bombardează cu noi şi noi SMS-uri, cu noi spernţe etc. În continuare, urmează doar cîteva dintre ele, căci memoria Nokiei mele este îmbîcsită cu astfel de mo(n)stre…

Paşte, Paşti sau… Paşteţi fericit ?! :)

După aproape două săptămîni de patimi postelectorale, concetăţenii mei, cu frică şi durere în suflet, se pregătesc să-L cinstească pe Cel Mai Mare OM care a trăit vreodată. Toţi cei care cred în Iisus Christos ştiu cît de importantă a fost misiunea Sa pe Pămînt. De Paşti, pomenim în mod deosebit Acel Eveniment care a schimbat faţa lumii – Învierea Mîntuitorului Christos. Nu cred că este vreun om pe acest Pămînt care să nu fi auzit de exemplarul model de viaţă pe care ni l-a oferit cu atîta dragoste şi dăruire de Sine Fiul Lui Dumnezeu.

Conştient de implicaţiile axiologice pe care le conţin Ziua Învierii Mîntuitorului Iisus, încă de azi, în Vinerea Mare, Ziua cînd Mîntuitorul s-a jertfit în numele dragostei faţă de oamenii păcătoşi, mă gîndesc la urările de Paşti ale muritorilor mei concetăţeni. Tuturor ne este arhicunoscută urarea prepascală Paşte fericit ! Această formulă circulă peste tot. Toţi o rostesc. Mai auzim şi Paşti fericit, cu vocala “i” în loc de “e” final din Paşte. Avem, inevitabil, şi Paşti fericit ! Aşadar, Paşte şi Paşti ! Ce alegem ? Culmea e că ambele unităţi lexicale în discuţie apar atît în exprimarea scrisă, cît şi în cea orală, ducîndu-ne cu gîndul la una şi aceeaşi Sărbătoare Religioasă – Învierea Mîntuitorului Iisus Christos.