(audio) De Ziua Independenţei, mi-am făcut un cadou…

De Ziua Independenţei Republicii Moldova, mi-am făcut un cadou. Îl vedeţi în caseta YouTube de mai sus. Am tăcut şi (l-)am făcut, ca să evit o groază de fraze înşirate aiurea, care aşa şi nu i-ar mai convinge pe patrioţii X şi Y de faptul că Belka şi Strelka au revenit, totuşi, cu picioarele pe pămînt…

Maculatură. Constituţia RSSM

Zilele astea am găsit pe rafturile copilăriei o… carte ciudată. Nu m-a mirat faptul că e tipărită în chirilică. Nu, pentru că pe rafturile mele asta nu e unica tipăritură într-o grafie străină de limba română. Mi-au sărit în ochi sculele de partid: secera şi ciocanul. Habar n-am cum de cărţulia a ajuns acolo unde nu avea ce căuta. E vorba despre Constituţia (lejea fundamentală a Republicii Sovetice Socialiste Moldoveneşti), scoasă de sub tipar, în 1979, la Chişinău. Broşura (64 de pagini) s-a păstrat destul de bine. Doar marginile paginilor şi coperta sînt îngălbenite de vreme. În Basarabia însă, principiile din Constituţia… au tot fost şi încă mai sînt ţinute în comă de toate regimurile care s-au perindat sau care, din fericire, au intrat în agonie. Am făcut o selecţie fotografică. Să ne amuzăm citind formulările pe cît de naive, pe atît de ridicole dintr-o broşură care, pe vremea sovieticilor, substituia Biblia…

☭=卍

Corb la corb nu scoate ochii, spune proverbul. Uite că acest adevăr nu mai e valabil dacă punem pe acelaşi cîntar două forţe diabolice – fascismul şi comunismul, ultimul încă neintrat definitiv în istorie. Zilele trecute am ajuns din întîmplare pe un site al unui ziar pro-comunist din Chişinău. Am dat peste un articol semnat de un profesor de istorie. Acesta, chipurile, îl învinuieşte pe primarul constănţean Radu Mazăre de pro-fascism. Desigur, nu a fost o noutate şoc pentru mine. Despre ingenioasa idee a lui Mazăre ştiam încă de cînd eram în Mamaia, unde, pe o scenă de modă, primarul Constanţei a apărut într-un costum de ofiţer german din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nimic ieşit din comun în materie de modă, necum de… politică! Doar îl ştim pe primarul de Constanţa  drept un om care sparge tiparele atunci cînd este vorba de implicaţiile sale în high society. Atîta doar că această “obrăznicie” a lu’ Mazăre a făcut de cîteva ori înconjurul Europei, marcînd profund toţi vătămaţii neuroni ai creierilor comunişti de pe aiurea, atît cîţi au mai rămas, chiar dacă în profundă criză de bilă, poate şi debilă.

(foto) 9 MAI reloaded: la parada din Bălţi

Azi am fost la paradă. Ce-i drept, spre finalul acesteia. De Ziua Europei, Bălţiul a făcut o baie de komunism. De parcă am trăit cîteva ore în defuncta urss. Desigur, în acest oraş, dar şi în tot acest stat, cel mai important eveniment de azi a fost ziua vitctoriei. Îi respect mult pe străbuneii mei şi pe toţi cei care au luptat în Războiul II Mondial, dar nu îmi doresc nicidecum să îmi ignor viitorul european de dragul trecutului komunist (or la noi evenimentele din 9 mai sînt o modalitate de reîmprospătare a propagandei komuniste). Îmi doresc ca 9 mai să rămînă doar o tristă zi cînd, din nou, să ne mai gîndim la adevăratele lecţii ale istoriei. Sînt un pacifist de felu-mi, iată de ce un război este un nonsens pentru mine. Un război nu poate fi justificat, indiferent de cine e agresorul şi cine e victima. Războiul este o formă primitivă de rezolvare a unui conflict. Mă mir de cum în secolul al XX-lea, un secol în care omul a ajuns la culmile civilizaţiei, s-a vărsat rîuri de sînge pentru orgoliile unor criminali politici. Merită să ne tot gîndim cum trebuie să marcăm ziua de 9 mai, o zi de importanţă istorică care a schimbat destinul românilor din Basarabia (şi nu numai)…

Să trăiţi, stimaţi veterani români şi sovietici, toţi cei care aţi suferit din cauza regimurilor criminale fascist şi comunist ! Felicitări tuturor cu ocazia Zilei Europei !!! Cu gîndul la vitregiile istoriei, cred că se merită să ne apropiem mai hotărît de Europa, viitorul nostru inevitabil…

În continuare, vă invit să urmăriţi un fotojurnal de 9 mai din capitala nordului nostru…

(foto) 9 MAI: elogiem trecutul ignorîndu-ne viitorul?…

Pentru un “slideshow al monumentelor” din Bălţi (R. Moldova), click AICI !

Cîntarea Basarabiei

Cît este de frumoasă Basarabia noastră ? Cît de mult ne poate impresiona această gură de rai prin peisajele sale ?… Răspunsul la aceste întrebări l-am găsit şi în filmuleţul de mai sus, realizat de bloggeriţa Ludmila G. în colaborare cu un bun cyberman din Bucureşti, Penoz. Le sînt recunoscător pentru timpul investit în acest proiect şi pentru grandiosul efort pe care l-au depus. Succes şi noi proiecte reuşite în continuare !

(foto) TRAGICOMICA GRANIŢĂ DE PE PRUT (regiunea Pădurea Domnească, Glodeni)

Tragicomica graniţă de pe Prut

Cînd vine vorba de rîul Prut (or la noi numai despre asta şi se vorbeşte) aproape toţi se gîndesc la sîrma ghimpată care încă mai îngrădeşte Basarabia, o rupe din contextul firesc al istoriei. Prutul este un monument viu al naturii, Prutului nici pe departe nu i s-a permis să bucure ochii băştinaşilor şi ai turiştilor cu frumuseţile sale… Prutul este un rîu care separă, graniţa instalată de muscali aici este cea mai strigătoare la cer mărturie.

Acum două săptămîni, în cea dintîi zi de Paşti, am ieşit să fac nişte poze pentru un fotojurnal despre ridicola graniţă de sorginte sovietică de la Prut. Era un scop pe care mi l-am pus cu mai mult timp în urmă. Odată ivită, nu am scăpat ocazia de a înveşnici cîteva momente din actuala stare fizică a ceea ce, mai cu seamă după 7 aprilie curent, a devenit o „neo-cortină de fier”, un fel de ZID BERLINEZ, cu alte cuvinte. Din fericire, starea fizică a graniţei de pe Prut nu este tocmai satisfăcătoare, ca, cel puţin, în anii ’90. Acum, pe bune, inviolabilul hotar moldov’nesc de pe Prut se află într-o stare de putrefacţie vizibil progresivă: stîlpii de lemn în formă de T putrezesc, iar sîrma ghimpată e mîncată de rugină. Să răsfoim, în continuare, un fotojurnal de la faţa locului…

Conotaţii de 1 Mai

În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat 1 mai Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătînd amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

În România, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de mişcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde, coloanele de muncitori în ţinute festive fiind nevoite să scandeze lozinci şi să poarte pancarte uriaşe. După 1990, importanţa propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectîndu-se cu mîncăruri tradiţionale: crenvurşti sau mici şi bere.

1 Mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii. Există şi excepţii, de exemplu Australia, Elveţia şi Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea ţărilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi liberă.

(foto/video) Despre contradicţiile istoriei la Bălţi. Monumente. Ştefan şi Lenin 4-ever

Dragă basarabean, scriam AICI că trăim într-o lume a contradicţiilor. Nişte contradicţii pe care noi înşine le inventăm, le menţinem. Apoi, în calitatea lor de lături ale istoriei, aceste antiteze ne marchează atît de mult existenţa, încît nu ne mai ostenim să pătrundem, cu răbdare, în esenţa unor realităţi concrete, anacronice, care ne mutilează, fără a ne da seama(?), şi aşa sumbrul viitor. Pozele ataşate aici sînt o dovadă a faptului că pe picioruşul nostru de plai contradicţiile se pot tolera reciproc. Cineva e în stare, în Postul Mare, să depună un buchet de flori la monumentul tovarăşului Lenin, apoi să meargă la Biserică pentru a înghiţi împărtăşania, căci, vai!, se apropie Paştele şi ar trebui să se debaraseze, ca Iuda (Roşca), de povara păcatelor. Cei de la Putere, trîmbiţînd că s-au rupt cu totul de defunctul trecut obscur-luminos, au impertinenta ambiţie absurdă de a împăca Vestul cu Estul chiar aici, la Chişinău. Duplicitatea, făţărnicia şi contradicţiile se văd peste tot la noi: în vorbele politicienilor, pe pereţi şi pe garduri, în preajma monumentelor, în biblioteci, în mintea oamenilor. Din 4 în 4 ani, toată mioriţa basarabeană vine la vot pentru a turna apă la moara acestor contradicţii ale istoriei. Este timpul cînd se insistă în ipocrizii, minciuni şi trucuri electorale de prost gust, ieftine. Fireşte, după alegeri, urmează încă 4 ani grei de sărăcie, teamă şi incertitudine. În continuare, vă invit să tragenţi nişte concluzii pe marginea unor colaje care, după părerea mea, ne definesc perfect.