“Septembrie şi + mă-sii!”

Vara se risipi, iar Georg iarăşi se pomeni în pragul unor noi provocări. Toată vara se simţi om. Cel puţin aşa i se păru în prima săptămînă de septembrie. Acum s-au adunat mai multe pe capul lui.

Georg e un ins cunoscut pentru stoicismul lui. E bine stabilit în inima unei răscruci. În toate părţile, dinspre el, pornesc mai multe cărări. Georg vru să se pornească şi în dreapta, şi în stînga, şi înainte, şi înapoi. Vru să coboare, să se înalţe, iar să coboare, apoi să păşească spre vîrfuri, ca pe blocurile de piatră ale lui Keops, cît mai sus.

Georg stătu înfipt în răscruce. În curînd avea să plece. Şovăind, strigă: “Septembrie şi + mă-sii!”. Apoi făcu un pas înainte.

Nimeni nu ştia că pentru totdeauna

Poveste adevărată

“Eşti atît de obama, dragul meu!…”, i-a şoptit domnişoara iubitului său, care avea să trăiască mai puţin de 30 de minute. S-au despărţit. Nimeni nu ştia că pentru totdeauna. Cu doar cîteva clipe în urmă, tinerii îndrăgostiţi discutaseră despre viitorul lor. Au vorbit şi despre căsătorie. Îşi făcuseră planuri măreţe…

Tînărul şi-a luat rămas bun de la iubita sa. Nimeni nu ştia că pentru totdeauna. Pînă a intra în amintirile iubitei, avea de parcurs o mică distanţă. După cîţiva kilometri, motocileta în mişcare a băiatulului fu lovită în plin de un autoturism care, în mare viteză, a ieşit parcă de sub pămînt. Ca să nu fie prins, şoferul implicat în accidentul fatal a luat corpul strivit şi la dus, la cîţiva metri de şosea, lîngă un izvor. Împrejurările izvorului erau de o frumuseţe rar întîlnită prin partea locului. În curînd, totul ieşi la lumină. Numai că moartea deja îl răpise pe iubitul ei. Nimeni nu îşi imagină că pentru totdeauna…

La bufet

Pe uliţa principală din Năduşita nu se zărea ţipenie. Canicula şi praful au avut grijă de asta. Răscrucea unde a apărut Nică Doibani, în vîrstă de 9 ani, desparte satul în patru părţi aproape egale. La acea oră de amiază, Nică Doibani şi cîteva capre priponite de-a lungul unui gard erau singurele fiinţe care puteau fi văzute în inima Năduşitei. Pumnul drept al lui Nică Doibani era încordat. Cu paşi grăbiţi, săltîndu-şi corpul, băiatul a intrat în bufetul de lîngă Biserică. În interior, de după tejghea, vînzătoarea Galina Ivanovna Dălei l-a întîmpinat pe Nică Doibani cu indiferenţă şi plictiseală. Galina Ivanovna Dălei era lehămetită de atîta aşteptare. De vreo cîteva ore bune nimeni nu i-a mai călcat pragul bufetului din Năduşita. Nică Doibani şi-a desfăcut pumnul încleştat. Palma copilului era acoperită cu monede moldoveneşti. Bănuţii de aluminiu îl făceau foarte fericit. Nică Doibani şi-a încleştat din nou pumnul, strîns-strîns, de parcă cineva din Năduşita l-ar fi ameninţat că îi fură bănuţii. Sufocată de şovăiala îndelungată a băiatului, Galina Ivanovna Dălei a strigat: “Ce-i cu tine?! Nu te mai saturi de atîta zvîrcoleală!!!” Nică Doibani şi-a întins palma desfăcută peste tejghea. Vînzătoarea Galina Ivanovna Dălei i-a dat în schimb două bomboane Chupa Chups.

Deşteptătorul

Tîrziu în noapte. Maxim Somnea s-a trîntit obosit în pat. E tînăr, iar regulile de trai din Castel i s-au părut întotdeauna absurde. Culcat pe spate, a întins mîna dreaptă către noul său celular Somny Ericsson. Înainte de a-şi arunca un ochi pe Facebook, Maxim Somnea obişnuia întotdeauna să-şi seteze deşteptătorul din Somny Ericsson pentru ora 07:30 a.m. La 09:00 a.m. trebuia să se prezinte la serviciu.

Toată noaptea, Maxim Somnea a dormit ca un nesimţit. Bîzîitul vibratorului din Somny Ericsson a început să-i zgîrie nervii exact la ora 07:30 a.m., aşa cum a şi prevăzut. Aproape inconştient, cu mişcări automatizate, Maxim Somnea a deconectat deşteptătorul. A nimerit butonul cu degetul mijlociu de la mîna dreaptă. Peste 10 minute, Somny Ericsson a bîzîit din nou. Maxim Somnea iar l-a deconectat. De data asta un pic mai nervos. Somny Ericsson şi Maxim Somnea s-au luptat mai mult timp. La ora 08:27 a.m., Maxim Somnea a luat celularul în palma stîngă. Palma în care se afla Somny Ericsson a devenit încordată. În cîteva secunde, Maxim Somnea şi-a ridicat braţul deasupra sa. Trîntind violent conţinutul palmei în podea, a strigat: “Idiotule!!!”…

Praf în ochi

Linişte. De cu primăvară pînă mai recent numai politică în jur. Acum e linişte. Şi presa e mai moleşită. E vară, iar lumea e în vacanţe. Mulţi s-au retras în sate, în păduri, în munţi, la mare, la Turcia… ♦♦♦ Timpul se destramă clipă după clipă. Ne trăim vieţile aşa cum ne închipuim. Pînă la următoarele alegeri, aşa cum s-a obişnuit, electoratul îşi va fugări gîndurile în vise. Acolo totul e OK. ♦♦♦ Ţvetuşciaja Maldavia e una dintre poreclele Basarabiei. E o moştenire încă din vremurile sovietice. Ţvetuşciaja Maldavia a fost teritoriul unde se găsea şi lapte de pasăre, necum fructe şi legume din belşug! Acum, la un rendez-vous pe dealurile Moldovei, te înspăimînţi! Avem multe paragini, iar livezile roditoare de altădată pe unde au îmbătrinit, pe unde au fost, pur şi simplu, distruse din cauza sărăciei din care nu putem ieşi de cînd sîtem suverani şi independenţi. Porcăriile de acest gen au împînzit totul… ♦♦♦ Defuncta urss s-a topit lamentabil, ca o bulă de săpun în bătaia vîntului. A fost administrată prost. Ne deprinsesem cu răul. Dar nu se putea aşa la nesfîrşit… ♦♦♦ Mai aproape de România, în lunca Prutului, ai ce asculta la radio în limba română. Ai şi mai multe posturi TV româneşti. Dacă, cu vreo 10 km, te îndepărtezi de Prut, intri în spaţiul mediatic rusesc. Sunetul din difuzoare îţi dă senzaţia de cetăţean pribeag al acestui aşa-numit stat. Nu putem avea, dom’le, stat fără o limbă şi o cultură care să ne reprezinte cu adevărat… ♦♦♦ Noapte bună.

Camera 20

Camera 20 a a votat pentru schimbare. Camera 20 e în doliu naţional. Populaţia din această cameră este tînără, inteligentă şi nu mai vrea să fie educată în spirit komo. Personajele din camera 20 sînt veşnic on-line, ele nu pot fi manipulate atît de simplu, precum sufletele de dincoace. Camera 20 este la curent cu ceea ce se petrece peste tot în jur, cele 3+1 personaje ale ei cunoscînd aproape toate unghiurile din care trebuie să privească un om pentru a rămîne cu mintea nespălată. Pentru violarea obraznică a nocturnei reverii din camera 20, o aborigenă m-a declarat pesona non grata. Camera 20 e bravo. Noapte bună, Suceava!

Femei

Eu aş putea viola o femeie (în concepţia mea) şi după asta să fug… să mă ascund. Şi ea să mă caute zi şi noapte, dar nu pentru a mă da la pîrnaie, ci pentru a mai face o dată dragoste cu mine.

Ryunoske’s Weblog