Să fi fost o proastă glumă?

Ca prin minune, în seara asta a fost posibil să accesez această pagină, dar şi multe alte bloguri de pe WordPress.Com. Acum pot să-mi administrez blogul de pe computerul meu. De trei zile şi ceva nu a fost posibil să accesez vreo pagină WordPress.Com, una dintre cele mai populare platforme de blogging. M-am interesat de problemă, m-am adresat şi unui “hacker” cunoscut. Am ajuns în cele din urmă (dar nu la urmă) şi la un IT-işnic de la Orange, compania care îmi oferă Internet Acum. Mîine îmi programasem o întîlnire cu specialistul oranj. Pentru că am văzut că totul a revenit la normalitate, acum cîteva clipe am amînat revizia tehnică. I-am telefonat IT-işnicului şi i-am spus că e ok, că revin cu o altă ocazie, dacă va fi cazul.

Nu înţeleg ce problemă serioasă să fi fost la mijloc de vreme ce nu am putut accesa nicio pagină WordPress.Com. Sînt atîtea bloguri pe care le urmăresc, de care am fost rupt “tocmai” trei zile şi ceva. E adevărat, puteam vizualiza blogurile WordPress.Com doar cu ajutorul ACESTUI site. Dar asta presupunea un efort suplimentar şi foarte repede mi se lehămetea de aşa gen de web surfing. Cît despre pagina personală, nu o puteam administra nici cu site-ul ajutător sus-pomenit.

Atît timp cît disconfortul pe care l-am suportat ţine încă de mister, vreau să cred că nu a fost vorba despre o proastă glumă a cuiva, că nu văd rostul. Oricum, mai devreme sau mai tîrziu, avea să ştiu în detalii ce şi cum.

Internet-ul cîntăreşte cît un fir de nisip

Internet-ul este la ora actuală cel mai mare organism informaţional din lume. Aproape toată lumea utilizează Internet-ul, dar nu cunoaştem valoarea masei acestei copleşitoare surse de informaţii. Tot ceea ce se află pe Internet – de la secvenţe video la mesaje de e-mail – reprezintă o formă de informaţie. Cu toate acestea, în mod surprinzător, Stephen Cass şi ceilalţi angajaţi ai revistei DISCOVER nu au reuşit să găsească nicio lucrare de cercetare referitoare la masa Internet-ului – aşa că s-au hotărât să o facă ei înşişi.

Primul pas în calcularea masei Internet-ului constă în înţelegerea procesului prin care sînt procesate datele pe net. Se spune că informaţiile sînt reduse la pachete de dimensiuni de la cîteva zeci la mii de octeţi sau mai mult. În plus, aceste pachete conţin detalii privind adresarea, astfel încît computerele care transportă datele (router-ele) să ştie unde să expedieze pachetele. De regulă, aceste pachete sînt primite şi stocate pe o serie de computere de transmisie (repetitoare), înainte de a ajunge la destinatar. Aceasta se realizează prin mişcarea electronilor sau pulsurilor de lumină (în cazul cablurilor din fibră optică). Dar, conform părerii lui Cass, aceşti electroni sau unde radio nu reprezintă factorul cel mai important în determinarea masei Internet-ului, ci mai degrabă tiparul de biţi pe care îl descriu. Aceste tipare reprezintă amprentele pachetelor de date care, pur şi simplu, sînt reconstruite de fiecare dată cînd sînt recepţionate de computerele dintr-o reţea. Astfel, ponderea biţilor este cea care este importantă.

On-line cu Wi-Fi-ul lui Chirtoacă

Testez Wi-Fi-ul lui Chirtoacă din Grădina publică Ştefan cel Mare şi Sfînd din Chişinău. Salut intenţia Primăriei Chişinău de a internetiza, încet-încet, capitalia oficială a plaiului. Este o chestie cît se poate de potrivită şi necesară. În condiţiile în care presa noastră este, tradiţional, părtinitoare, accesul gratuit la păienjenişul virtual devine un simbol al informaţiei neîngrădite, un simbol al liberei exprimări chiar. Sînt foarte mulţumit şi de viteza pe care o oferă StarNet-ul. 54.0 Mbit/s sînt incomparabili cu ceea ce-mi oferă Orange prin pachetul Internet Niciodată (pardon, Acum) de doar 3,6 Mbit/s. Inutil să-mi mai descarc nervii pe Orange. Prin calitatea serviciilor pe care mi le prestează la Bălţi, înţeleg că această companie nu-şi prea ia clienţii în serios.

Compania ORANGE, norodul grăitor, poveştile cu paţani mămoşi, dinozauri şi zmei

Tîrziu în noapte, am redeschis mapa Inbox din Nokia mea şi recitesc: “Reîncărcaţi contul *** în următoarele 5 zile, pînă la 22.04.09, cu o cartelă de reîncărcare de la 50 lei în sus, pentru a primi 50% sau chiar 100% bonus“. Acum, reconstitui în memoria-mi paşii pe care i-am făcut azi, asta după ce mi-a venit prepascalul SMS-surpriză de la Orange, o Companie care, totuşi, îmi potoală setea de necunoscut, căci fac parte, vai mie!, din generaţia digi. Am mers unde trebuia şi mi-am cumpărat o cartelă de reîncărcare, deşi nu eram în criză de timpi de antenă, mai aveam vreo 50 MDL. Nu puteam să ignor, fără pic de ruşine, surpriza prepascală a mărinimoasei mele Companii. Ei bine, după ce am pus la knişkă încă o sută de lei, generoasa Companie, în semn de grijă faţă de client, mă bombardează cu noi şi noi SMS-uri, cu noi spernţe etc. În continuare, urmează doar cîteva dintre ele, căci memoria Nokiei mele este îmbîcsită cu astfel de mo(n)stre…

Scolastică vs e-Learning. Bibliotecă vs Hi Tech

Acum o săptămînă, mai exact în prima jumătate a zilei de 22 noiembrie – o sîmbătă cu ploaie şi fulgi, am asistat la un seminar ţinut de profesoara Elena Mănucă. Dumneaei a venit de la Iaşi la Bălţi ca să ne vorbească despre oportunităţile transdisciplinarităţii şi e-Learning. În calitate de formator şi didactician, Elena Mănucă, profesoară de limba şi literatura română, a împărtăşit profesorilor şi studenţilor prezenţi mai multe secrete din activităţile sale didactice puţin (sau deloc) practicate la noi, în Republica Moldova.