În topul ălor mari ;))

O bloggeriţă mă felicită pentru faptul că acest blog, Ψ-on, a apărut într-un top WordPress. Penultima postare, Cîteva portrete memorabile din lumea celor care nu cuvîntă, s-a poziţionat în această seară pe locul 2 din cele mai răsfoite postări dintr-un total de 100 alte articole scrise în limba română. Mai jos, vedeţi bine, mă laud cu un screenshot…

Să fi fost o proastă glumă?

Ca prin minune, în seara asta a fost posibil să accesez această pagină, dar şi multe alte bloguri de pe WordPress.Com. Acum pot să-mi administrez blogul de pe computerul meu. De trei zile şi ceva nu a fost posibil să accesez vreo pagină WordPress.Com, una dintre cele mai populare platforme de blogging. M-am interesat de problemă, m-am adresat şi unui “hacker” cunoscut. Am ajuns în cele din urmă (dar nu la urmă) şi la un IT-işnic de la Orange, compania care îmi oferă Internet Acum. Mîine îmi programasem o întîlnire cu specialistul oranj. Pentru că am văzut că totul a revenit la normalitate, acum cîteva clipe am amînat revizia tehnică. I-am telefonat IT-işnicului şi i-am spus că e ok, că revin cu o altă ocazie, dacă va fi cazul.

Nu înţeleg ce problemă serioasă să fi fost la mijloc de vreme ce nu am putut accesa nicio pagină WordPress.Com. Sînt atîtea bloguri pe care le urmăresc, de care am fost rupt “tocmai” trei zile şi ceva. E adevărat, puteam vizualiza blogurile WordPress.Com doar cu ajutorul ACESTUI site. Dar asta presupunea un efort suplimentar şi foarte repede mi se lehămetea de aşa gen de web surfing. Cît despre pagina personală, nu o puteam administra nici cu site-ul ajutător sus-pomenit.

Atît timp cît disconfortul pe care l-am suportat ţine încă de mister, vreau să cred că nu a fost vorba despre o proastă glumă a cuiva, că nu văd rostul. Oricum, mai devreme sau mai tîrziu, avea să ştiu în detalii ce şi cum.

Нет Acum ori Niciodată?

Nimic mai aiurea decît accesul îngrădit la informaţii. De vreo două zile, cu Internet Acum de la Orange, nu pot accesa niciun blog de pe WordPress.Com. Îmi amintesc de aprilie, luna blocajului informaţional intenţionat în Republica Moldova. În contextul protestelor postelectorale de atunci, era imposibil să accesez pagini “periculoase” cu domeniul .md şi, mai cu seamă, .ro. E ca şi cum ţi s-ar astupa gura şi ţi s-ar lega ochii atunci cînd vrei, dar nu poţi să consumi ori să produci informaţie. Mă duc să văd ce spune Orange. Sper că accesul meu îngrădit la informaţii să fie doar rezultatul unor neregularităţi tehnice. Altfel, ar fi culmea să repet la nesfîrşit aceeaşi întrebare retorică: “Iubite Orange, Internet Acum ori Niciodată?”…

Oleg Brega, copyright-ul şi Gigantul de la Tübingen

Din cînd în cînd, la categoria ecouri, public unele dintre cele mai reprezentative (în viziunea mea) fragmente din operele pe care le (re)citesc. Despre lansarea ecouri-lor scriam AICI.

În penultimul articol, pentru că în permanenţă trăim o dramă identitară, am găsit de cuviinţă să public un fragment din articolul Alteritate, toleranţă şi masochism, semnat de reputatul lingvist basarabean cu renume mondial Eugeniu Coşeriu. Deşi textele (cel puţin cele traduse în română) lingvistului Eugeniu Coşeriu sînt accesibile oricui, din prima sursă, peste cîteva ore de la publicare am văzut că mai multe site-uri informative au preluat fragmentul apărut aici. Printre acestea sînt Unimedia şi Basarabeni.ro. În pofida faptului că am indicat sursa de unde, la rîndu-mi, am preluat citatul, administratorul celui din urmă site, Basarabeni.ro, dă de înţeles că eu aş fi autorul textului semnat de lingvistul Eugeniu Coşeriu.

Mai delicat însă mi se pare “cazul” portalului curajoşilor – Curaj.net, în spaţiul căruia m-am gîndit că şi-ar găsi loc fragmentul din articolul citat mai sus.

Grigore PETRENCO: “Îmi pare rău că vă e ruşine să recunoaşteţi că denumirea de limba moldovenească este una istorică şi firească”

Tînărul deputat comunist Grigore Petrenco s-a avîntat într-o “polemică” aprinsă ce viza “denumirea corectă” a limbii de stat, vorbită şi scrisă în Republica Moldova. “Dezbaterea” a fost iniţiată de către bloggeriţa Oxana Greadcenco în ajunul Sărbătorii naţionale Limba Noastră cea Română. Pe reţeaua de socializare Facebook, bloggeriţa a publicat următorul tweet:

Pentru a evita termenul “limba română”, unii jurnalişti de la Radio Moldova îi zic “limba vechilor cazanii”. Tot mai bine aşa decît “moldovenească”

După publicarea tweet-ului în seara de 29 august, “polemicile” despre limba pe care o vorbim au continuat pînă după miezul nopţii. În esenţă, comentariile comunistului Petrenco reflectă poziţia partidului (pe) care îl reprezintă. În mediul academemic, asemenea dezbateri au fost epuizate, ele deja fiind arhivate dincolo de maculatele rafturi cu literatură care a promovat şi încă mai promovează ideea moldovenismului primitiv. Cu argumente ştiinţifice, savanţii lingvişti au combătut existenţa unei limbi moldoveneşti, atribuită, încă din epoca stalinismului, vorbitorilor dintre Nistru şi Prut. În continuare, fără a califica convingerile peceremistului, vă invit să vedeţi screenshot-urile care conţin “polemica” facebook-istului comunist Grigore Petrenco, pe care, ironic, Mihai Bologan îl recomandă ca prieten pe site-ul popular de socializare.

(surpriza e “pe vine”) Unde eşti, ÎnPanaMea(.Ro)?! :)

Dragilor, în mai puţin de jumătate de oră, în aripa sud-estică a păienjenişului evropenesc va putea fi accesat un blog care… “ne va scoate nervii la plimbare”. Pagina electronică vizată se anunţă a fi extrem de nervoasă, avînd chiar pretenţia de a se autoproclama “primul blog naţional”. Este vorba despre În Pana Mea, inscripţie pe care o vedeţi în coloana din dreapta a acestui blog, la rubrica Ψ-MEGA-press. Surpriza pe care ne-o pregăteşte clasa muncitoare de pe Şantierul Web încă în lucru este anunţată de mai mult timp. Vizitatorilor brutei pagini li s-a oferit posibilitatea să pună pana pe “i”, aceştia putînd să lase un comentariu, două, cîte pot ! Cred că cei mai ingenioşi comentatori deja au devenit nervoşii parteneri de creaţie ai blogului. Să vedem ce va fi, în pana mea, mai departe…

Bilanţul unui Summit din capitala oficială a RM

Acum patru ore şi ceva am revenit din capitala oficială în cea neoficială a RM. Am revenit în legendarul Bălţi. Scriam în ultimele două postări că intenţianam să particip la un Summit al Bloggerilor din Chişinău. Totul a decurs cît se poate de bine. Da. Am participat şi eu cum am putut. Deşi, se ştie asta, la un Summit ar trebui să se reunească un grup mai numeros de oameni, ceea ce s-a întîmplat astăzi (de fapt, ieri, căci am trecut de miezul nopţii) la Chişinău a fost mai degrabă o întrevedere bi/tri-laterală care s-a înscris perfect într-un cerc aproape închis. Ceilalţi actori care şi-au anunţat prezenţa la Summit, în stil voroninist, nu s-au prezentat. Astfel, toate chestiunile echipei de lucru au ţinut doar de grija a două persoane: invitatul special L.G. – o bloggeriţă în creştere, subsemnatul şi, desigur, gazda de onoare Dumitru Crudu, scriitorul.

Comentatorul “NENORMALUL” faţă cu sine însuşi şi neţărmuita sa dragoste pentru weblog-ul lui T. Darie

Vă arătam AICI, dragii mei cetitori, că „scriiturile” de blogger sînt ca nişte bule de săpun. Majoritatea celor care s-au avîntat cu materia cenuşie în păienjeniş sînt, cred, conştienţi de faptul că misiunea lor adevărată nu este să reinventeze bicicleta sau să redescopere teoria relativătăţii a lui Einstein. Bloggerul de aia e blogger, ca să-şi dea cu părerea, să comenteze lucrurile aşa cum crede de cuviinţă. Pe scurt, bloggerul e scriitorul care deja a păşit peste pragul secolului al XXI-lea. El nu mai aşeaptă, a dat buzna pe internet, unde semnează materiale foarte variate ca tematică, nivel de abordare, seriozitate etc. etc. Ei  bine. De la bun început, trebuie să recunosc că polemica de mai jos nu prezintă interes pentru cititorii mei. E inutilă. Totuşi, această peseudopolemică  este o energie de care ţin să mă izbăvesc cu orice preţ, vorba ceea.

Bloggeriţa O.G. faţă cu inspiraţiunea

Multe bloguri, dar puţine

Rod în lume au s-aducă…

De ceva timp, un tabiet al meu zilnic constă în “răsfoirea” paginilor electronice din păienjeniş. Citesc selectiv. Ca de obicei, mă strădui să ignor multe producţii bune, ca să cîştig mai mult timp la cititul paginilor foarte bune. Navighez din floare-n site, din site-n floare: de la cele informative şi de cultură, la cele de divertisment (cu gust şi de prost gust) etc. Adesea, îmi plimb ochii, însetaţi de informaţie credibilă, şi pe teritoriul web-televiziunilor. Blogurile, însă, sînt pentru mine o sferă aparte. Aici, dacă aş suferi de aşa-zisul rău de virtualitate, m-aş prăpădi, irecuperabil, printre mulţi, foarte mulţi Gb.