…”cine a cîştigat votul la moldova 29 iulie” este o întrebare, pentru Google, pe care şi-ar fi pus-o vreun cetăţean al plaiului aflat la muncă peste hotare. Nu ştiu dacă acest blog i-a oferit omului un răspuns exhaustiv şi limpede. Oricum, cetăţeanul mi-a fost musafir…
Cu mai multe zile după alegerile din 29 iulie 2009, am auzit mai mulţi nedumeriţi care se mirau cum de comuniştii au reuşit, chiar şi după diversiunile din 7-8 aprilie, să adune atîtea procente în urne. Cum să nu adune, dom’le, dacă, potrivit rezultatelor CEC (şi nu numai), majoritatea votanţilor din RM au încredere în PCRM?
Pe de altă parte, peste hotarele plaiului, ştim bine, se află electoratul anticomunist al RM, care nu s-a dus de zile bune să se spetească la străini. Numai aşa, în contextul menţinerii PCRM pe arena politicii autohtone, pot motiva sincera, dar năstruşnica întrebare “cine a cîştigat votul la moldova 29 iulie“, pe care şi-a adresat-o înstrăinatul musafir al acestui jurnal electronic. Iată Calul Troian al PCRM în toate alegerile: moldovenii înstrăinaţi, profund anticomunişti, care, din cînd în cînd, mai accesează Google pentru a afla ce se mai întîmplă la baştina lor. Altfel ar fi tragicomic să te prefaci să crezi la nesfîrşit că în RM trăiesc atîţia pro-comunişti…
S-au spulberat şi alegerile anticipate din 29 iulie. Rezultatele le avem pe tavă. Urmează ca evoluţia evenimentelor politice din RM să ajungă culmile aşteptărilor şi/sau neaşteptărilor electoratului. În noul Parlament vom avea cinci partide, toate pronunţîndu-se pentru un viitor mai bun al RM.
Deşi încă pe poziţii, comuniştii au pierdut în faţa partidelor concurente. Dincolo de declaraţii, rămîne de văzut ce face PD, căci PLDM, PL şi AMN şi-au asumat promisiunea de a nu colabora cu partidul de guvenămînt comunist. Să nu uităm că schimbarea pieselor de pe tablă s-a făcut prin efortul şi verticalitatea celor 3 (PLDM, PL şi AMN).
Acum, prin minte îmi trec declaraţiile (pre-)electorale ale comuniştilor. În frunte cu tovarăşul Voronin, toată suflarea comunistă era pentru apărarea Patriei, pentru statalitate, pentru independenţă şi pentru stabilitate. Vor putea oare apăra comuniştii toate aceste “sfinţenii” cu cele doar 48 de mandate?
Dar nu e asta problema! Acum îmi amintesc de figura tovarăşului Voronin de după evenimentele din 7-8 aprilie. De atunci pînă acum, iată, am vizionat, din diferite unghiuri de vedere, numeroase reportaje şi filme documentare despre evenimentele de după 5 aprilie. Îmi aduc aminte de un personaj care îi învinuia pe liberali de haos şi de lovitură de stat. Iar presa pro-comunistă tiraja non-stop ceea ce încolţea în comunul creier stacojiu de pe Bîc. Liberalii erau etichetaţi drept antistatali, trădători de ţară şi de neam. De fapt, toţi necomuniştii erau duşmanii poporului moldov’nesc. Read the rest of this entry »
Ca şi în ajun de 5 aprilie, acum mă aflu într-un autocar. Destinaţia e ACASĂ, în lunca Prutului. Acolo, iată, am de gînd să particip cu un vot contra porcăriilor din jurul meu. Cînd, pe 3 aprilie, mergeam în luncă, autocarul cu pricina era plin cu studenţi. Toţi mergeau acasă ca să voteze pentru un viitor decent, luminos. Acum, autocarul e cam pustiu. Cred că studenţii sînt acasă, în vacanţă. Sper că răbdarea de pînă la 5 aprilie le va alimenta şi acum dorinţa pentru acelaşi viitor luminos, dorit de cînd e Republica Moldova. 29 iulie, ziua alegerilor parlamentare anticipate, va fi un adevărat examen. Să-l susţinem cu succes, căci asta, poate, ni-e una din ultimele şanse.
Cu palma dreaptă lipită strîns de piept, deasupra inimii, cred, aşa cum crede şi Oleg Brega, că nu voi mai vota cu coaiele. Destul! La 29 iulie trebuie, aşa cum pot, să mă împotrivesc ştafetelor electorale. După 5 aprilie curent, fără a mai ridica ochii către soare, credeam că Republica Moldova s-a adîncit şi mai mult în bezna deznădejdii. Dar iată că acum avem şansa să alegem ceea ce vrem. Pentru că nu mai vrem să-i răbdăm pe cei care ne prostesc, mai avem o şansă, atît de rară, să alegem cu capul, nu cu alte organe, instinctuale… Read the rest of this entry »
Primesc de la comentatorul Make love not war un link care mă duce către filmul Cine iubeşte Moldova?, lansat de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM). Deja vizionasem cele două părţi ale documentarului. Însă calitatea filmului de mai sus (partea I) e net superioară faţă de ceea ce am văzut pe UNIMEDIA cu doar cîteva minute în urmă.
Apariţia documentarelor care reflectă o altă poziţie decît cea oficială nu poate să fie decît de bun augur. Amintesc aici şi de filmele realizate de Partidul Liberal şi Alianţa “Moldova Noastră”.
Din păcate, la instituţiile media cu acoperire naţională se spune şi acum că băţul are un capăt, nu două. Ne-am pomenit iarăşi în plină campanie electorală. E clar, deznodămîntul electoralelor pe care trebuie să le suportăm continuă să ne joace festa din 2001, ba chiar de mai mult timp, de cînd, ca prin minune, ne-am “dezlipit” de urss. Sărăcia şi minciuna înfloresc, iar politicienii din varii tabere vor să convingă oamenii că anume ei doresc să scoată Republica Moldova din mizerie. Pe cine să credem?
Vă invit să (re)vizionaţi filmuleţul de mai sus. Spre deosebire de titlul extrem de negativ al “filmului” Atacul asupra Moldovei, realizat de către jurnalistul Constantin Starîş, Cine iubeşte Moldova? pare a promova un mesaj fără ascunzişuri, iar asta chiar prin titlul său pozitiv…
Anchetele de “7 april” continuă. Se vede că stataliştii serioşi, mai în glumă, mai în serios, chiar au pus problema dispariţiei misterioase a suveranităţii şi independeţei RîMî.
Îmi spune o prietenă că ieri a primit o citaţie prin care îi este solicitată prezenţa la un oarecare comisariat de poliţie din Bălţi. Desigur, s-a prezentat la comisariat şi a trebuit să suporte un lung şi sîcîitor şir de întrebări. A fost interogată după toate regulile miliţiei lu’ Papuc. Amica mea spune că i s-a incriminat faptul că, chipurile, a pus şi ea umărul la dărîmarea bravului plai, a cărui statalitate o poartă din gură-n gură cei tocmai 650 de ani de moldov’nească istorie statian-stepaniuchiană. Read the rest of this entry »
Navigînd pe UNIMEDIA, am aflat de filmuleţul de mai sus, care a apărut pe YouTube. Acesta este realizat în baza unei melodii a interpretei Pink. Prin vocea interpretei americane, basarabenii, cu sutele de mii, adresează o mie şi una de întrebări ultimului preşedinte pretins comunist din Europa.
Iluzii. Iluzii. Şi iar iluzii. Aşa mi-am început articolul din noaptea trecută, articol pe care, din motive tehnice, l-am pierdut irecuperabil. Nu voi mai scrie direct pe blog, căci am mai păţit-o.
Aş reinventa bicicleta dacă aş afirma, o dată în plus, că RM este un teritoriu al contradicţiilor. Şi de această dată, PKRM le-a ars o palmă dură forţelor democratice din Basarabia. Dincolo de rezultatele scrutinului de ieri, care, cu siguranţă, nu reflectă realitatea, încă o dată în plus m-am convins că orgoliile politicienilor care îşi zic democraţi şi liberali sînt foarte serioase piedici pentru stîrpirea, odată şi pentru totdeauna, a komunismului. Mă pronunţ pentru un alt scrutin. Concurenţii principali vor fi cele patru partide care, potrivit dubioaselor rezultate de ieri, au păşit peste pragul electoral de 6%. Read the rest of this entry »
…”cine a cîştigat votul la moldova 29 iulie” este o întrebare, pentru Google, pe care şi-ar fi pus-o vreun cetăţean al plaiului aflat la muncă peste hotare. Nu ştiu dacă acest blog i-a oferit omului un răspuns exhaustiv şi limpede. Oricum, cetăţeanul mi-a fost musafir…
Iluzii. Iluzii. Şi iar iluzii. Aşa mi-am început articolul din noaptea trecută, articol pe care, din motive tehnice, l-am pierdut irecuperabil. Nu voi mai scrie direct pe blog, căci am mai păţit-o.