După 20 de ani de la proclamarea Independenţei, Republica Moldova continuă să fie un grandios muzeu sovietic, fără acoperiş. Astfel, monumente ce îl întruchipează pe idolul bolşevicilor, Vladimir Ilici Lenin, ornează şi astăzi spaţiul public în foarte multe localităţi din ţară. Leninii de piatră şi metal din Republica Moldova sunt, cu siguranţă, mai numeroşi decât monumentele închinate domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel mai mare apărător al neamului nostru.

Falnic, ca odinioară, monumentul lui Lenin stă în cele mai văzute locuri din localităţile moldoveneşti, iar cetăţenii, în mare parte, nu par a fi deranjaţi de acest lucru. Dimpotrivă,sunt mândri de el.

Mai mult, monumentul comunistului nr. 1 este, în prezent, de „valoare istorică” şi „sub ocrotirea statului”. E cazul monumentului lui Lenin din Bălţi, aflat pe teritoriul Centrului Militar teritorial. Acum 5-6 ani, acest Lenin, din Bălţi, era pe punctul de a fi reinstalat în centrul oraşului. Protestele studenţilor şi a profesorilor au împiedicat autorităţile comuniste locale să-l scoată pe Ilici de la naftalină. Desigur, la „conservarea” monumentului pe teritoriul Centrului Militar a contribuit cel mai mult cunoscutul apărător al drepturilor omului Gheorghe Briceag, care declara ferm că îşi va da foc dacă monumentul liderului bolşevic va fi reinstalat în centrul Bălţiului. Cu Lenin sau fără Lenin în centrul urbei, în „capitala de nord” încă mai sunt destule monumente secerociocanice, cu vârf şi îndesat.

În perioada sovietică, în republică au fost instalate aproximativ 4000 de monumente şi busturi ale lui Lenin. Acum 20 de ani, întreg spaţiul socialist-sovietic era plin de statui ale eliberatorilor sovietici. După 1990, acestea au început să dispară. În unele ţări au fost interzise şi stocate în muzee. La Chişinău, monumentul lui Lenin, care a vegheat decenii capitala Moldovei, a fost strămutat la Moldexpo. Din 2001, odată cu revenirea comuniştilor la putere, au fost reinstalate câteva zeci de monumente socialiste, cele mai multe în localităţi din nordul Moldovei : Ocniţa, Lipcani, Râşcani, Edineţ, Donduşeni, Otaci, Făleşti. ♦ moldova.org

Mai multe fotografii cu lenini şi alte obiecte secerociocanice vezi în albumul Epoca de Aur din Facebook.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 38,000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 14 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Sâmbătă dimineața. Somnoros, parcă zăresc o pasăre fâlfâind cu disperare. Mă ridic în capul oaselor și deschid ochii mai bine: da, la balcon zboară, încolo și încoace, o vrabie. Cu geamurile bine închise, habar n-am cum de a intrat. O fi viețuind vrabia de mai mult timp la balcon, ca într-o colivie? Ies să prind vrabia. Pun mâna, în cele din urmă, pe vrabie, după vreo oră de-a prinsa prin tot apartamentul. O filmez, o fotografiez. Între timp, enervată, vrabia îmi ciupește degetele. Este o pasăre cu clonț de rubin: ciupiturile-i sunt atât de ascuțite! Ies la balcon, deschid un geam și îi redau ceea ce căuta: LIBERTATEA.

Vrabia cu clonț de rubin wp.me/pi9rr-1PS—
Ion Urusciuc (@iurusciuc) November 26, 2011

Vezi și Pasărea

Azi m-am pierdut, aproape un sfert de oră, printre stâncile de la Duruitoarea Veche. Am reușit să combin utilul cu plăcutul sau, mai exact, misiunea cu plăcutul. Peștera și stâncile de aici mi-au amintit de Cheile Butești. Cam același relief. Frumos. Frumos. Frumos. Am reușit să înveșnicesc câteva momente deosebite. Ți le arăt mâine-poimâine.