jurnalul lui ion
Tot acolo, la Duruitoarea Veche. De astă dată îți propun niște momente pe care eu, unul, le consider irepetabile. Stâncile stau locului, de mii și mii de ani. Ulițe pustiite. Case așijderea. Iar în cimitir e parcă mai multă gălăgie decât în sat. Voi reveni la Duruitoarea Veche, poate într-o zi însorită…
Ioane,Ioane.Sint faine imaginile,dar…
Spune-ne ce-i acolo.De ce se numeste “duruitoarea”?Unde se afla?Istorie,geografie,geologie si mai,ales cum te-ai simtit tu acolo.Ce-ai cautat si ce ai gasit.
Poate pentru cei care stiu despre ce este vorba,ai scri destul de mult.Dar restul…?
fosile,
Uneori cuvintele sunt de prisos. Intenționat nu am dat coordonatele acestor locuri, pentru a nu „dilua” atmosfera arhaică din imagini.
Sparge tu,pe tine, atmosfera! Dă un search pe Google și vezi unde se află Duruitoarea Veche.
Mai copile,daca ai facut atitea poze inseamna ca tie iti este la suflet.Inseamna ca tu simti ceva acolo.Asta este important de stiut.Google nu transmite trairi,nu descarca amintiri sau experiente speciale.
Cum ai stiut (ai vrut) sa povestesti despre trairile tale din America sau alte locuri de parca te-am fi insotit in calatorie,asa poti s-o faci si aici.Ce-ai facit tu acum e ca si cum te-ai uita pe fereastra unui tren de mare viteza.Vezi citeva case,o turla de biserica,citeva cruci dintr-un cimitir si…a trecut.
Presupun ca nu asta intentionai.Sau gresesc?
Bine, bunicule, am să țin cont și de asta! Numai de-oi mai găsi și suficient timp. 
Gaseste,data tot le-ai pus pentru lumea larga!
Daca as fi avut copii care ar fi fost harnici tare,as fi putut fi si bunic.Deci n-ai gresit prea mult.
