Dacă Alecsandri spune că limba este cartea de nobleţe a unui neam, am putea oare astăzi vorbi despre limbă din perspectiva unei aluri filozofice, inofensivă timpurilor, fără a contura obiectul discuţiei? Desigur, am putea, dar nu ar fi obositor să ne mai permitem acest lux? Din motive cunoscute, în Republica Moldova, s-a tot vorbit despre dragostea de limbă, dar s-a vorbit atît de abstract şi la general, atît de inofensiv, încît şi azi se tabuizează unele realităţi lingvistice. Iar asta din teamă de a nu se spune lucrurilor pe nume. Or, e o axiomă, limba reprezintă naţiunea care o vorbeşte, iar naţiunea se identifică cu limba vorbită. Desigur, în română, Alecsandri a definit limba (conceptul de limbă) nu atît ca mijloc de comunicare, cît mai cu seamă ca posibilitate a ei de a reprezenta un neam, o naţiune. Astfel, poporul care îşi iubeşte limba nu poate să nu ştie mai întîi de toate ce limbă vorbeşte. În cazul nostru, ca şi Stănescu, voi continua să spun tuturor că a vorbi despre limba română este ca o duminică…
Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gîndirea pe buze, scrie Eminescu. Limba este indisolubil legată de gîndire. Gîndirea şi vorbirea sînt caracteristice fiinţelor cu raţiune. Limba şi gîndirea sînt sarea şi piperul într-o cultură, întrucît orice limbă e oglinda sufletului naţiunii care o creează (Pillat). În acest sens, pot spune că orice limbă, indiferent de popularitate, reprezintă vorbitorii ei. De fapt, cea mai bună (auto)caracterizare a cuiva se face prin vorbire, vocabular, chiar şi prin intonaţie. Tot aşa şi la scară largă: limba unei naţiuni reprezintă şi cultura ei, dar şi identitatea ei… Read the rest of this entry »
Tînărul deputat comunist Grigore Petrenco s-a avîntat într-o “polemică” aprinsă ce viza “denumirea corectă” a limbii de stat, vorbită şi scrisă în Republica Moldova. “Dezbaterea” a fost iniţiată de către bloggeriţaOxana Greadcenco în ajunul Sărbătorii naţionale Limba Noastră cea Română.Pe reţeaua de socializare Facebook, bloggeriţa a publicat următorul tweet:
Pentru a evita termenul “limba română”, unii jurnalişti de la Radio Moldova îi zic “limba vechilor cazanii”. Tot mai bine aşa decît “moldovenească”
După publicarea tweet-ului în seara de 29 august, “polemicile” despre limba pe care o vorbim au continuat pînă după miezul nopţii. În esenţă, comentariile comunistului Petrenco reflectă poziţia partidului (pe) care îl reprezintă. În mediul academemic, asemenea dezbateri au fost epuizate, ele deja fiind arhivate dincolo de maculatele rafturi cu literatură care a promovat şi încă mai promovează ideea moldovenismului primitiv. Cu argumente ştiinţifice, savanţii lingvişti au combătut existenţa unei limbi moldoveneşti, atribuită, încă din epoca stalinismului, vorbitorilor dintre Nistru şi Prut. În continuare, fără a califica convingerile peceremistului, vă invit să vedeţi screenshot-urile care conţin “polemica” facebook-istului comunist Grigore Petrenco, pe care, ironic, Mihai Bologan îl recomandă ca prieten pe site-ul popular de socializare. Read the rest of this entry »
Sărbători “naţionale” la pachet - iată de ce, în 18 ani de stagnare a RM,ne-am bucurat între 27 şi 31 august. Păcat, căci un asemenea popor ca moldovenii, aproape milenar, nici că-n lume să aibă pereche. Sîntem deştepţi, harnici foc, mioritici pînă în şi dincolo de măduva oaselor, naştem şi creştem copii, sădim pomi, construim case, nu bem, nu fumăm, nu ucidem, nu furăm, nu violăm, nu dăm foc la biserici, parlamente şi preşedinţii, nu ne trimitem la origini şi nu ne păruim din cauza funcţiilor, chiar sîntem CumSeCade… De parcă am fi unica naţie exemplară de pe Terra. Pe drept, planeta pe care o populăm ar trebui, dulce, s-o numim Patria-Noastră-Moldova. Ferice de aşa seminţie de norod!…
În acest an, între sărbătorile naţionale, s-a întîmplat o minune – prima şedinţă a Parlamentului de legislatura a 18-a. Deznodămîntul, ca de obicei, a fost… suspendat. Ca şi realitatea, tot suspendată, din ţara asta. Unii, ca să mai toarne apă la moară în plină criză politică şi economică, spun că MAI (şi) ÎNCĂ au nevoie de 10 zile pentru a(-şi) re-constitui fracţiunea parlamentară. Alţii, acţionînd conform imperativelor vremii, au ajuns demult la un numitor comun în contextul dezastrului economic al plaiului. Din spuse, ambele tabere îi vor bine acestui stat. Pînă acum, mult s-a vorbit, puţin s-a făcut. Electoratului nu-i rămîne decît să vadă ce va ieşi din vorbe. Unii, timp de 8 ani grei de guvernare, au demonstrat deja de ce sînt în stare. Ceilalţi, care au trecut peste atîtea şi atîtea obstacole diabolice pînă a prelua guvernarea, sînt pregătiţi parcă să scoată RM din mizeria în care aceasta a fost lăsată. Să vedem ce va fi… Pînă la următoarea şedinţă a Parlamentului mai este.
Nu vă grăbiţi, tovarăşi!, ne-ar sugera, de la Moscova, badea Mior, clasicul. Încă nu am apucat să ieşim din febra sărbătorilor mai mult sau mai puţin naţionale, mai trebuie să vedem dacă şi raliurile prezidenţiale se vor termina cu bine. Eh, ar trebui totuşi un pic de grabă! De-om reuşi cu politica, chiar dacă strugurii abia de sînt vineţii, pînă la Marea Beţie Naţională. Vvvine-viiine-vineee şi Sărbătoarea Vinuluuuuuuuuui!… Read the rest of this entry »
De Ziua Independenţei Republicii Moldova, mi-am făcut un cadou. Îl vedeţi în caseta YouTube de mai sus. Am tăcut şi (l-)am făcut, ca să evit o groază de fraze înşirate aiurea, care aşa şi nu i-ar mai convinge pe patrioţii X şi Y de faptul că Belka şi Strelka au revenit, totuşi, cu picioarele pe pămînt…
“Eşti atît de obama, dragul meu!…”, i-a şoptit domnişoara iubitului său, care avea să trăiască mai puţin de 30 de minute. S-au despărţit. Nimeni nu ştia că pentru totdeauna. Cu doar cîteva clipe în urmă, tinerii îndrăgostiţi discutaseră despre viitorul lor. Au vorbit şi despre căsătorie. Îşi făcuseră planuri măreţe…
Tînărul şi-a luat rămas bun de la iubita sa. Nimeni nu ştia că pentru totdeauna. Pînă a intra în amintirile iubitei, avea de parcurs o mică distanţă. După cîţiva kilometri, motocileta în mişcare a băiatulului fu lovită în plin de un autoturism care, în mare viteză, a ieşit parcă de sub pămînt. Ca să nu fie prins, şoferul implicat în accidentul fatal a luat corpul strivit şi la dus, la cîţiva metri de şosea, lîngă un izvor. Împrejurările izvorului erau de o frumuseţe rar întîlnită prin partea locului. În curînd, totul ieşi la lumină. Numai că moartea deja îl răpise pe iubitul ei. Nimeni nu îşi imagină că pentru totdeauna…
Dacă o fi să mor, nu vreau să ajung în Rai, ci în Casa Poporului. Mai multă liniște ca pe holurile acelea imense și atîta molcomeală ademenitoare a somnului n-am mai întîlnit. Canapele pe care ai putea dormi liniștit, lăsîndu-te doar gîdilat de soarele care pătrunde fără sfială prin geamurile imense și care îți creează impresia unei protecții nemăsurate. Ce ți se poate întîmpla în Casa Poporului?
Un oraș într-o clădire, cu oamenii lui, unii venetici, alții care parcă s-au născut acolo. Ceea ce este bizar e tocmai faptul că ignorăm „veteranii” și-i luăm în vizor doar pe cei care stau la tribune și care nu ajung niciodată să stingă lumina care izvorăște din miile de beculețe ale candelabrelor, ca dintr-un brad de Crăciun. Funcționărașii care se plimbă cu dosare sub braț și care sînt mai mult decît amabili să-ți indice etajul sau sala pe care le cauți sînt blestemați de anonimat. Read the rest of this entry »
…”cine a cîştigat votul la moldova 29 iulie” este o întrebare, pentru Google, pe care şi-ar fi pus-o vreun cetăţean al plaiului aflat la muncă peste hotare. Nu ştiu dacă acest blog i-a oferit omului un răspuns exhaustiv şi limpede. Oricum, cetăţeanul mi-a fost musafir…
Cu mai multe zile după alegerile din 29 iulie 2009, am auzit mai mulţi nedumeriţi care se mirau cum de comuniştii au reuşit, chiar şi după diversiunile din 7-8 aprilie, să adune atîtea procente în urne. Cum să nu adune, dom’le, dacă, potrivit rezultatelor CEC (şi nu numai), majoritatea votanţilor din RM au încredere în PCRM?
Pe de altă parte, peste hotarele plaiului, ştim bine, se află electoratul anticomunist al RM, care nu s-a dus de zile bune să se spetească la străini. Numai aşa, în contextul menţinerii PCRM pe arena politicii autohtone, pot motiva sincera, dar năstruşnica întrebare “cine a cîştigat votul la moldova 29 iulie“, pe care şi-a adresat-o înstrăinatul musafir al acestui jurnal electronic. Iată Calul Troian al PCRM în toate alegerile: moldovenii înstrăinaţi, profund anticomunişti, care, din cînd în cînd, mai accesează Google pentru a afla ce se mai întîmplă la baştina lor. Altfel ar fi tragicomic să te prefaci să crezi la nesfîrşit că în RM trăiesc atîţia pro-comunişti…
Pe uliţa principală din Năduşita nu se zărea ţipenie. Canicula şi praful au avut grijă de asta. Răscrucea unde a apărut Nică Doibani, în vîrstă de 9 ani, desparte satul în patru părţi aproape egale. La acea oră de amiază, Nică Doibani şi cîteva capre priponite de-a lungul unui gard erau singurele fiinţe care puteau fi văzute în inima Năduşitei. Pumnul drept al lui Nică Doibani era încordat. Cu paşi grăbiţi, săltîndu-şi corpul, băiatul a intrat în bufetul de lîngă Biserică. În interior, de după tejghea, vînzătoarea Galina Ivanovna Dălei l-a întîmpinat pe Nică Doibani cu indiferenţă şi plictiseală. Galina Ivanovna Dălei era lehămetită de atîta aşteptare. De vreo cîteva ore bune nimeni nu i-a mai călcat pragul bufetului din Năduşita. Nică Doibani şi-a desfăcut pumnul încleştat. Palma copilului era acoperită cu monede moldoveneşti. Bănuţii de aluminiu îl făceau foarte fericit. Nică Doibani şi-a încleştat din nou pumnul, strîns-strîns, de parcă cineva din Năduşita l-ar fi ameninţat că îi fură bănuţii. Sufocată de şovăiala îndelungată a băiatului, Galina Ivanovna Dălei a strigat: “Ce-i cu tine?! Nu te mai saturi de atîta zvîrcoleală!!!” Nică Doibani şi-a întins palma desfăcută peste tejghea. Vînzătoarea Galina Ivanovna Dălei i-a dat în schimb două bomboane Chupa Chups.
Regiunea Prutului de Mijloc din Republica Moldova (RM) o regăsim printre puţinele colţuri ale naturii care încîntă ochiul. În cei 18 ani pe care i-am trăit aici nu conştientizam frumuseţile Pădurii Domneşti. Cînd revin pe cărările din trecut, îmi dau seama că am avut un mare noroc să copilăresc aici. În ultimii 10-15 ani, din păcate, peisajele din acest colţ al Basarabiei de parcă s-ar ofili: apele din jur seacă, iar verdele din jur devine tot mai decolorat. Cu puţine excepţii, momentele de mai jos sînt înveşnicite primăvara, în 2009. Verdele primăvăratic din poze este doar una dintre plăcutele surprize… Read the rest of this entry »
Zăpuşeala mi-a decorat ziua de ieri. 18 august m-a prins… gospodărind. Acum, în miez de noapte, plouă cu rouă, dar în luncă e secetă. ♦♦♦ Aproape on-line, zilele trecute am urmărit cu un ochi o polemică zgomotoasă, inutilă. Desigur, cearta a fost moldov’nească. ♦♦♦ Recomand tuturor TweedDeck. Cei care fac twittering şi facebooking vor vedea de ce. Apropo, încearcă şi posibilităţile Switter. Toate împreună lucrează interesant! ♦♦♦ Toţi twitteriştii se uită la fotbal. Eu nu. Nu ştiu de ce, privesc doar campionatele mondiale şi cele europene. ♦♦♦ Deşi ieri nu am publicat nimic, Ψ-on acrăpat de trafic. Ce înseamnă să-ţi autopromovezi, din cînd în cînd, articolele!… Satul BISERICANI – o perlă uitată în Pădurea Domnească este fotojurnalul comentat care, ieri, a fost văzut de foarte multă lume. ♦♦♦ Azi e ziua mamei. De dimineaţă, miercuri, 19 august, e ca o duminică. Am o felicitare deosebită pentru maică-mea…
