Generaţia tovarăşului Voronin (Bălţi, 2009)
Ca de o ciumă, nu putem scăpa de electorale. Voturile noastre sînt sterile, iar, după alegeri, cei care ţin cu tot dinadinsul să ne conducă se sparg ca nişte bule de săpun. Oamenii îs lehămetiţi să-i tot audă. Nu mai cred în promisiunile lor. Oamenii de rînd află cine e cutare sau cutare mahăr politic doar din patru în patru ani. Iată că anul 2009 a venit pe capul nostru cu tocmai două electorale! Şi încă nu se ştie dacă, pînă la sfîrşitul acestui an, nu ne vom mai plimba pînă la urnele de vot. Alegem, alegem… Cu cît e mai bogată oferta electorală, cu atît mai înzecită e dorinţa de a se ajunge la putere.
De obicei, se crede că în anii electorali oamenii simpli sînt îndestulaţi cu produse alimentare ieftine. Partidele politice au grijă de aceasta! Macaroanele sînt produsul number 1 în acest sens. O fi speculînd comunişti, democraţii sau liberalii cu aceste trucuri, ce să mai vorbim? Realitatea însă e de altă natură, cu mult mai tristă. Vedem că pe străzile oraşelor noastre avem prea mulţi cerşetori, unii dintre ei muncind toată viaţa în folosul statului. Pentru luminosul nostru plai comunist, muritorii de foame ar trebui să fie o adevărată sulă-n coaste. Nu am să redescopăr bicicleta: o bună parte din proletariatul de vîrsta a treia, majoritatea fiind maşina de vot a comuniştilor, scotocesc prin urnele de gunoi. La alegeri, în grabă, aceştia o fi aruncînd cu sinceritate fişele de vot în urne, ca mai apoi să aibă ce scotoci în alte urne, de gunoi…
Să analizăm atent colajele de mai jos. Cred că nefericitele personaje sînt din generaţia tovarăşului Voronin. Momentele sînt surprinse în oraşul Bălţi, capitala neoficială a RîMî…
