Neuroni electorali

Idee nu am ce va fi în RîMî după 29 iulie. Statalitatea plaiului scîrţîie din toate încheieturile. Patrioţii autodeclaraţi sînt în căutare de alternative: credite, vicleşuguri electorale, declaraţii… Ceva nu a mers în planurile lor. ♦♦♦ Deschid cutia poştală, iar de acolo un teanc de ziare şi reclame cad pe podea. E Коммунист, iar fişele stacojii fac publicitate partidului de guvernămînt. Deschid un număr de ziar şi rămîn perplex. Doar o aruncătură de ochi în foaia Коммунист-ul m-a înveninat cu mult mai rău decît o muşcătură de viperă. Vai de capul oamenilor care nu au posibilitatea să se informeze şi din Internet! Unde sînt sînt cei care vor să dea jos actuala guvernare? Parcă-i văd cum, după alegerile anticipate, vor renumăra voturile… ♦♦♦ Traiul în RîMî mi se pare o aventură. Un vis cenuşiu care îmi/ne ornează lumina zilelor. Cîtă vreme M1 ne va mai băga în cap poveşti de leagăn? Nu mai pot dormi! ♦♦♦ De ce comuniştii nu se ruşinează cînd declară că îşi iubesc patria? Dacă RîMî nu se năştea ca stat, oare ai cui patrioţi erau să fie neocomuniştii moldovani de astăzi? Culmea, patria pe care o iubesc ei este opera politicienilor pe care îi critică la orice pas. ♦♦♦ Cărămizile statalităţii se ruinează una cîte una. Cad. Peste capul meu, al tău… Nu trebuie să ai probleme cu ochii ca să nu vezi că (cacofonie inevitabilă) comuniştii sînt nişte statalişti vlăguiţi, blegi, ca nişte lupi hămesiţi. Asta o văd chiar şi orbii: în ţara asta blegii nu au cu cine construi un stat. Doar un vot nu le-au ajuns ca să menţină, în pace şi armonie, agonia stabilităţii moldov’neşti. ♦♦♦ Incertitudine… Ce va mai fi?