Motto: „Republica Moldova este o rană deschisă în spaţiul latinităţii, un suflet care şi-a pierdut ieşirea la mare şi la adevăr.” – Matei Vişniec
I-am invidiat dintotdeauna pe cei care au avut precizia să se nască în Paris, Londra, New York, Viena, Roma, Tokyo, Rio de Janeiro, Shanghai şi tot aşa. Acum, dacă un bucureştean, din te miri ce acces de curiozitate patriotică sau turistică, ar dori să se documenteze despre frumuseţile oraşului Bălţi din Republica Moldova, lectura tardivă a volumului lui Geo Bogza, Basarabia Ţară de Pămînt, l-ar putea face knock-out. Aflat în 1934 într-o „călătorie de plăcere” prin „pămîntul negru şi grosolan” al Basarabiei, autorul corozivelor Poeme invective califica Bălţiul drept: „un oraş din infern, tot ce poate fi mai îngrozitor pe faţa pămîntului”. Imaginile urbei „filmate cu încetinitorul” sînt oribile: „Închipuiţi-vă un cîmp pe care s-ar afla o sută de mii de cadavre de cai intrate în descompunere. Cuiva i-a dat prin minte să clădească deasupra acestui cîmp un oraş. E Bălţi. Cîrduri de ciori, zeci de mii de ciori, se rotesc fără încetare deasupra oraşului. De cum porneşti de la gară, pe strada care duce spre centru, un văl de putoare pestilenţială, de cadavru intrat în descompunere, te ia în primire şi nu te mai lasă pînă ce nu părăseşti oraşul. (…) Municipiu e Bălţi, dar un municipiu al foamei, al mizeriei şi al deznădejdii. Oraş mai bîntuit de atîtea flagele, mai canceros şi mai penibil, nici că se poate (…). Ce sensibilitate omenească va putea rezista caselor pipernicite, strîmbe, scălîmbăiate, îngrozitor de murdare, îngrozitor de urîte, prin ale căror ferestre sparte se zăresc întotdeauna interioare mizere şi macabre, paturi în care chiftesc sute de mii de ploşniţe, alături de obraze omeneşti diformate, supte pînă la os de foame şi de deznădejdi cumplite?”. Ce mai, Infernul lui Dante este, comparativ, o staţiune balneară. Îmi imaginez ce bucurie ar umple figura vreunui Big Brother, venit postbelic din adîncurile Rusiei, cînd ar putea citi volumul lui Bogza. Omul slav, care a uitat să se întoarcă în taiga, ar avea încă un argument greu, cît munţii Ural, că anume el a transformat prin zilnică trudă stahanovistă municipiul „cu case pipernicite… îngrozitor de murdare” într-un „paradis” socialist din beton armat… Read the rest of this entry »
