Orheiul Vechi. Cu gîndul la excursia de… azi

Luni. În prima zi a acestei săptămîni voi fi la Orheiul Vechi. Urmează să ne pornim cu autocarul peste vreo 8 ore. Merg în excursie cu prietenii şi colegii. Pe pămînturile legendarului Orhei am călcat ultima dată prin octombrie 2002. Acum îmi amintesc că atunci am fost foarte impresionat de cele văzute acolo. Probabil că tuturor pelerinilor autohtoni şi celor străini le este cunoscut toponimul Orheiul Vechi. Deocamdată, acesta este unul dintre cele mai populare brand-uri pentru specificul şi potenţialul turistic al Republicii Moldova.

Electorală-n stacojiu 4-ever

Toată lumea citeşete. Zilele astea, aproape toţi oamenii pe care i-am văzut odihnindu-se pe băncile din centrul urbei răsfoiau Коммунист (Comunistul). Ultimul număr electoral al acestui ziar de partid era distribuit cu hărnicie de către două adolescente în roşu, pline de viaţă. Una dintre ele mi-a întins o gazetă (după asta, în interiorul acelui număr mai descoperisem un alt număr, de acelaşi fel). “Pajalusta! Ăta dlea vas!“, mi-a spus hotărît o tovarăşă domnişoară. “Şto ăta?“, am făcut-o pe prostul, cu grijă să nu rămîn aşa. “Коммунист – naşa gazeta!“, cu mîndrie mi s-a lăudat tînăra comunistă. “Ooooo! Коммуниииииииист!… Haroşaia gazeta, haroşaia partia!“, am exclamat cu un soi de intonaţie (auto)ironică, neînţeleasă de adolescenta secerociocanică.

3 lei fără 2 bombonele, atît costă o pîine

Cred că de azi înainte cu greu voi fi în stare să-mi cumpăr pîine. Nu sînt bombonar precum a fost deja decoloratul tovarăş Tarlev. Nu deţin vreo cofetărie, aşa că habar nu am cum îmi voi cumpăra pîine de la magazin.

Ieri am retrăit o experienţă mai veche. Am rugat-o pe vînzătoarea de după tejghea să-mi vîndă o pîine. I-am întins 3 lei. În loc să mă aleg cu o pîine şi cu un rest de 75 de bani, vînzătoarea mă ia cu… bombonelele. Nu avea femeia mărunţiş. În prăvăliile noastre, restul banilor încă se mai echivalează cu varii nimicuri mai mult sau mai puţin alimentare. Ca rest, a trebuit să iau cele două bomboane made in Ukraine.

Democraţia şi alte bunătăţi

În jurul meu aud vorbindu-se foarte des despre democraţie, integrare în UE, dezintegrare din CSI, apoi (iar ?) reintegrare în CSI. Mai aud vorbindu-se despre reducerea/”domesticirea” corupţiei, despre lupta cu sărăcia şi tot aşa. Probabil că orice om clarvăzător care aude toate aceste vorbe îşi dă seama de neputinţa intrinsecă a plaiului nostru. Cu cît mai mult se vorbeşte despre democraţie, cu atît mai mult aceasta lipseşte. Iar dacă, vezi bine, cuvîntul “corupţie” e pe limba multora, şi acest fenomen e departe de a se ofili. Cu cît politicienii declară deschis că ei lucrează pentru consolidarea statalităţii noastre foarte seculare, cu atît mai mult aceştia pun umărul la dezbinarea societăţii, sporind astfel descrescreşterea plaiului prin varii acţiuni, adesea duplicitare. Nu degeaba sîntem vestiţi în lume drept o ciudată “naţie” a dublelor standarde. Iată aşa e cu vorbele şi cu bunătăţile în acest colţişor uitat al planetei !

P.S. Nu mai insist asupra faptului că noţiuni precum “democraţie”, “război”, “patriotism” etc. au o încărcătură semantică extrem de opacă, difuză. Pentru mine, “patriotismul” este cu totul altceva decît pentru tuşa Mărioara din Năduşita, care, dacă o “provoci”, nu-şi aminteşte pentru cine a votat ultima dată. Dar ce să mai vorbim despre un individ care habar nu are ce mişună cu mult peste graniţa vestică şi cu puţin peste aşa-zisa “graniţă” estică. Un lucru pare a fi mai lipede: acolo unde se termină răul, începe binele. Dar ce este “binele” şi “răul” ?…

(foto) Praghezul, secerile & ciocanele

Astăzi, lîngă monumentul Secera şi ciocanul (vederea de sus) din inima capitalei de nord a RîMî, am făcut un schimb de replici cu un ceh. Însoţit de un prieten, acesta fotografia cu entuziasm un monument nebăgat în seamă de noi. Din mixajul anglo-rusesc al replicilor sale, dar, din cîte mi-am dat seama, condimentate şi cu unele ziceri în limba-i maternă, cehă, am înţeles foarte bine că praghezul condamnă trecutul comunist al fostelor state virusate de ciuma ideologică a secolului al XX-lea. Majoritatea statelor s-au vindecat. Noi, ca şi gîndacii de Colorado, ne-am deprins cu otrava ideolgică, încurajată şi tirajată de un puternic flux propagandistic. P-aci doar intelectualii şi cîţiva alţii mai au crize de bilă. Restul populaţiei e bine, mersi. Cel puţin aşa reiese din opţiunea ălor mulţi (ei şi ce dacă proşti?! – cum, par exemple, s-ar răsti Lăpuşneanul, legendarul Alexandru desigur). Deşi tipul din Cehia mi se păru atît de entuziasmat, nu am putut să trag şi unele concluzii cînd l-am văzut că, a lehamite, şi-a lăsat braţul stîng în liberă cădere, iar asta de vreo 2-3 ori. Cred că o fi avînd alergie de la tot ce îi amintea de comunismul pe care l-a suportat în viaţa sa. Nu am mai văzut ca cineva să manifeste un atît de pronunţat interes faţă de amintirile, încă vii, din aşa-ironizata Epocă de Aur.

(foto) Cioroiul, natura şi electorala

În inima capitalei nordului nostru, am canon-izat un moment mai mult decît vorbitor. Îmi aduc aminte de frumuseţea de cîndva a copacului decorativ din imagine. Acum vreo 5 luni, acesta a fost schilodit într-un hal fără de hal. Pentru că încă nu l-au şters definitiv de pe faţa pămîntului, copacul a înverzit odată cu primăvara. Vrea să trăiască. Un arbore pentru dăinuirea noastră! ♦♦♦ Am surprins un cioroi fîlfîind. Cu o fărîmă de pîine în ciocu-i, tovarăşul a dat un ton decisiv atmosferei înveşnicite. ♦♦♦ Dintr-o electorală-n alta…

RUI a lansat pe Internet şi emisiunile sale în limba română

Mă refugiez în păienjeniş şi prima veste bună pe care o aflu este de la Vitalie Zîgrea, un bun prieten al meu din Cernăuţi, jurnalist la Radio Ucraina Internaţional (RUI), redacţia de emisiuni în limba română. Vitalie îmi spune că emisiunea sa De la inimă la inimă va fi lansată, în premieră, şi pe Internet. Ascultătorii care nu intră în raza de difuzare a emisiunii cu dedicaţii muzicale şi cuvinte de suflet, pe care o produce Vitalie, vor avea ocazia să se purifice spiritual, începînd din 21 iunie, în fiece duminică.

Internet-ul cîntăreşte cît un fir de nisip

Internet-ul este la ora actuală cel mai mare organism informaţional din lume. Aproape toată lumea utilizează Internet-ul, dar nu cunoaştem valoarea masei acestei copleşitoare surse de informaţii. Tot ceea ce se află pe Internet – de la secvenţe video la mesaje de e-mail – reprezintă o formă de informaţie. Cu toate acestea, în mod surprinzător, Stephen Cass şi ceilalţi angajaţi ai revistei DISCOVER nu au reuşit să găsească nicio lucrare de cercetare referitoare la masa Internet-ului – aşa că s-au hotărât să o facă ei înşişi.

Primul pas în calcularea masei Internet-ului constă în înţelegerea procesului prin care sînt procesate datele pe net. Se spune că informaţiile sînt reduse la pachete de dimensiuni de la cîteva zeci la mii de octeţi sau mai mult. În plus, aceste pachete conţin detalii privind adresarea, astfel încît computerele care transportă datele (router-ele) să ştie unde să expedieze pachetele. De regulă, aceste pachete sînt primite şi stocate pe o serie de computere de transmisie (repetitoare), înainte de a ajunge la destinatar. Aceasta se realizează prin mişcarea electronilor sau pulsurilor de lumină (în cazul cablurilor din fibră optică). Dar, conform părerii lui Cass, aceşti electroni sau unde radio nu reprezintă factorul cel mai important în determinarea masei Internet-ului, ci mai degrabă tiparul de biţi pe care îl descriu. Aceste tipare reprezintă amprentele pachetelor de date care, pur şi simplu, sînt reconstruite de fiecare dată cînd sînt recepţionate de computerele dintr-o reţea. Astfel, ponderea biţilor este cea care este importantă.

Iuri Ivanci Roşca, “victimă a istoriei” ?

Să fie oare Iuri Ivanci Roşca o “victimă a istoriei” ? Posibil că foarte curînd ne vom convinge definitiv de acest fapt. Oricum, mai cu seamă după alegerile din 5 aprilie curent, este deja foarte evidentă fosilizarea lentă, dar sigură a PePeCeDe-ului. Ca să nu se mumifice de tot, PeCeReMe-ul, mai bine zis tovarăşul all in one al plaiului, în semn de recunoştinţă, i-a făcut astăzi liderului roşchiştilor un cadouaş – scaunul de vice-priministru al RîMî în Guvernul Greceanîi-II™. Manus manum lavat, ce mai ! Precum la MIT şi Muuu1, mare forfotă la EUnuTVreau !!! Să vedem ce urmează. În arenă, personajele se pregătesc de următoarea reprezentaţie…

La cererea României, UE nu a relansat dialogul cu RM

Miniştrii de Externe ai UE reuniţi, luni, la Luxemburg au decis, la cererea României, să nu reia negocierile cu R. Moldova pentru un nou acord „pînă cînd Chişinăul nu va corecta politica de vize faţă de cetăţenii români”, a declarat ministrul român de Externe Cristian Diaconescu.

„Concluziile adoptate de miniştrii UE sînt legate de mandatul de negociere pentru un nou acord dintre UE şi R. Moldova. La cererea României, această negociere nu va avea loc pînă cînd Chişinăul nu va corecta politica de vize faţă de România”, a spus ministrul român.