Primesc de la comentatorul Make love not war un link care mă duce către filmul Cine iubeşte Moldova?, lansat de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM). Deja vizionasem cele două părţi ale documentarului. Însă calitatea filmului de mai sus (partea I) e net superioară faţă de ceea ce am văzut pe UNIMEDIA cu doar cîteva minute în urmă.
Apariţia documentarelor care reflectă o altă poziţie decît cea oficială nu poate să fie decît de bun augur. Amintesc aici şi de filmele realizate de Partidul Liberal şi Alianţa “Moldova Noastră”.
Din păcate, la instituţiile media cu acoperire naţională se spune şi acum că băţul are un capăt, nu două. Ne-am pomenit iarăşi în plină campanie electorală. E clar, deznodămîntul electoralelor pe care trebuie să le suportăm continuă să ne joace festa din 2001, ba chiar de mai mult timp, de cînd, ca prin minune, ne-am “dezlipit” de urss. Sărăcia şi minciuna înfloresc, iar politicienii din varii tabere vor să convingă oamenii că anume ei doresc să scoată Republica Moldova din mizerie. Pe cine să credem?
Vă invit să (re)vizionaţi filmuleţul de mai sus. Spre deosebire de titlul extrem de negativ al “filmului” Atacul asupra Moldovei, realizat de către jurnalistul Constantin Starîş, Cine iubeşte Moldova? pare a promova un mesaj fără ascunzişuri, iar asta chiar prin titlul său pozitiv…
BBC World Service a început producerea unui nou program săptămînal radio în limba română pentru Republica Moldova.
Emisiunea este produsă pentru BBC de către jurnaliştii Grupului de presă „Imedia” – fosta echipă a BBC la Chişinău.
Alexandru Canţîr, director „Imedia”, a relatat că durata emisiunii este de 15 minute, aceasta fiind, în mare, o sinteză a celor mai importante subiecte de actualitate din R. Moldova. Emisiunea este pusă pe post în fiecare zi de vineri, ora 20:00. Read the rest of this entry »
“… intelectualul nu este determinat mecanic de o profesie, ci de o stare de spirit a omului”
Cuvîntul “intelectual” a apărut în mai multe texte publicate aici. Expresele sub(t)capitolele A, B, C pe care le-am dedicat difuzei epopei intelectualiceşti din Basarabia sînt doar unele dintre puţinele mele tentative de (auto)cunoaştere a ceea ce, în opinia unora, s-ar înţelege prin noţiunea de intelectual. Sigur, departe de mine ambiţia de a ţipa un diagnostic pentru chinurile facerii, amplificate şi mai mult de o du-te-vino sulă înfiptă-n coasta intelighenţiei. Cu gîndul la ceea ce s-a spus pînă acum, iar despre asta rarisimii noştri Oameni de Cultură au vorbit mult şi bine, am de gînd să creionez un episodic profil al intelectualităţii din RîMî. Pentru moment, am lăsat deoparte cărţile bune, iar asta ca să îmi ajungă mai mult timp pentru dulcea zăbavă a re-cetitului cărţii Raftul cu himere de Eugen Lungu. Eseul Intelectualii din aceast volum de eseuri bine scrise m-a readus în albia reflecţiilor pe marginea “celor n probleme” ale clasei noastre dezrădăcinate, dar gînditoare. Aduc în prim-plan şi un strop din materia cenuşie, aceasta fiind unprodus dumnezeiesc care, în pofida mizeriei şi a sărăciei naţionale, ne inspiră, iată, mîndrie. Să fie această mîndrie cu… acoperire? În continuare, vă invit să zăbovim asupra unor rînduri gîndite de exemplarul intelectual basarabean Eugen Lungu. Aşadar, după un şuvoi de cuvinte potrivite la locul potrivit, să punem pe cîntar mîndria de pe feţele luminatelor minţi … Read the rest of this entry »
Eveniment planetar, moartea lui Michael Jackson a fost pe primele pagini din aproape toate ziarele europene. În fiecare ţară se aminteşte geniul artistic al regelui muzicii pop, dar şi partea sa sumbră, tragică.
“De cînd a plecat, este peste tot, regăsind agilitatea sclipitoare şi fermecătoare pe care nu o mai regăsise de la începutul anilor ‘80, pe cînd era într-adevăr un fel de rege“, scrie ziaristul rock Paul Morley în The Observer. “Fiecare poate alege Jackson-ul de care vrea să îşi amintească, versiunea pe care o vrea de monstru, de geniu, de om dispărînd sub mască“.
“Michael Jackson nu era nici un monstru nici un extraterestru. Ci un mutant“, remarcă ziarul francez Libération. Pentru NRC Handelsblad, în Olanda, el devenise “the Slave of the Pop transformat în sclav pentru industria showbiz-ului, tabloide şi public. Acest compozitor şi showman genial era redus în stadiul de handicapat social de către fanii săi“. Read the rest of this entry »
Luni. În prima zi a acestei săptămîni voi fi la Orheiul Vechi. Urmează să ne pornim cu autocarul peste vreo 8 ore. Merg în excursie cu prietenii şi colegii. Pe pămînturile legendarului Orhei am călcat ultima dată prin octombrie 2002. Acum îmi amintesc că atunci am fost foarte impresionat de cele văzute acolo. Probabil că tuturor pelerinilor autohtoni şi celor străini le este cunoscut toponimul Orheiul Vechi. Deocamdată, acesta este unul dintre cele mai populare brand-uri pentru specificul şi potenţialul turistic al Republicii Moldova. Read the rest of this entry »
Toată lumea citeşete. Zilele astea, aproape toţi oamenii pe care i-am văzut odihnindu-se pe băncile din centrul urbei răsfoiau Коммунист (Comunistul). Ultimul număr electoral al acestui ziar de partid era distribuit cu hărnicie de către două adolescente în roşu, pline de viaţă. Una dintre ele mi-a întins o gazetă (după asta, în interiorul acelui număr mai descoperisem un alt număr, de acelaşi fel). “Pajalusta! Ăta dlea vas!“, mi-a spus hotărît o tovarăşă domnişoară. “Şto ăta?“, am făcut-o pe prostul, cu grijă să nu rămîn aşa. “Коммунист – naşa gazeta!“, cu mîndrie mi s-a lăudat tînăra comunistă. “Ooooo! Коммуниииииииист!… Haroşaia gazeta, haroşaia partia!“, am exclamat cu un soi de intonaţie (auto)ironică, neînţeleasă de adolescenta secerociocanică. Read the rest of this entry »
Cred că de azi înainte cu greu voi fi în stare să-mi cumpăr pîine. Nu sînt bombonar precum a fost deja decoloratul tovarăş Tarlev. Nu deţin vreo cofetărie, aşa că habar nu am cum îmi voi cumpăra pîine de la magazin.
Ieri am retrăit o experienţă mai veche. Am rugat-o pe vînzătoarea de după tejghea să-mi vîndă o pîine. I-am întins 3 lei. În loc să mă aleg cu o pîine şi cu un rest de 75 de bani, vînzătoarea mă ia cu… bombonelele. Nu avea femeia mărunţiş. În prăvăliile noastre, restul banilor încă se mai echivalează cu varii nimicuri mai mult sau mai puţin alimentare. Ca rest, a trebuit să iau cele două bomboane made in Ukraine. Read the rest of this entry »
În jurul meu aud vorbindu-se foarte des despre democraţie, integrare în UE, dezintegrare din CSI, apoi (iar ?) reintegrare în CSI. Mai aud vorbindu-se despre reducerea/”domesticirea” corupţiei, despre lupta cu sărăcia şi tot aşa. Probabil că orice om clarvăzător care aude toate aceste vorbe îşi dă seama de neputinţa intrinsecă a plaiului nostru. Cu cît mai mult se vorbeşte despre democraţie, cu atît mai mult aceasta lipseşte. Iar dacă, vezi bine, cuvîntul “corupţie” e pe limba multora, şi acest fenomen e departe de a se ofili. Cu cît politicienii declară deschis că ei lucrează pentru consolidarea statalităţii noastre foarte seculare, cu atît mai mult aceştia pun umărul la dezbinarea societăţii, sporind astfel descrescreşterea plaiului prin varii acţiuni, adesea duplicitare. Nu degeaba sîntem vestiţi în lume drept o ciudată “naţie” a dublelor standarde. Iată aşa e cu vorbele şi cu bunătăţile în acest colţişor uitat al planetei !
P.S. Nu mai insist asupra faptului că noţiuni precum “democraţie”, “război”, “patriotism” etc. au o încărcătură semantică extrem de opacă, difuză. Pentru mine, “patriotismul” este cu totul altceva decît pentru tuşa Mărioara din Năduşita, care, dacă o “provoci”, nu-şi aminteşte pentru cine a votat ultima dată. Dar ce să mai vorbim despre un individ care habar nu are ce mişună cu mult peste graniţa vestică şi cu puţin peste aşa-zisa “graniţă” estică. Un lucru pare a fi mai lipede: acolo unde se termină răul, începe binele. Dar ce este “binele” şi “răul” ?…
Astăzi, lîngă monumentul Secera şi ciocanul (vederea de sus) din inima capitalei de nord a RîMî, am făcut un schimb de replici cu un ceh. Însoţit de un prieten, acesta fotografia cu entuziasm un monument nebăgat în seamă de noi. Din mixajul anglo-rusesc al replicilor sale, dar, din cîte mi-am dat seama, condimentate şi cu unele ziceri în limba-i maternă, cehă, am înţeles foarte bine că praghezul condamnă trecutul comunist al fostelor state virusate de ciuma ideologică a secolului al XX-lea. Majoritatea statelor s-au vindecat. Noi, ca şi gîndacii de Colorado, ne-am deprins cu otrava ideolgică, încurajată şi tirajată de un puternic flux propagandistic. P-aci doar intelectualii şi cîţiva alţii mai au crize de bilă. Restul populaţiei e bine, mersi. Cel puţin aşa reiese din opţiunea ălor mulţi (ei şi ce dacă proşti?! – cum, par exemple, s-ar răsti Lăpuşneanul, legendarul Alexandru desigur). Deşi tipul din Cehia mi se păru atît de entuziasmat, nu am putut să trag şi unele concluzii cînd l-am văzut că, a lehamite, şi-a lăsat braţul stîng în liberă cădere, iar asta de vreo 2-3 ori. Cred că o fi avînd alergie de la tot ce îi amintea de comunismul pe care l-a suportat în viaţa sa. Nu am mai văzut ca cineva să manifeste un atît de pronunţat interes faţă de amintirile, încă vii, din aşa-ironizata Epocă de Aur.
În inima capitalei nordului nostru, am canon-izat un moment mai mult decît vorbitor. Îmi aduc aminte de frumuseţea de cîndva a copacului decorativ din imagine. Acum vreo 5 luni, acesta a fost schilodit într-un hal fără de hal. Pentru că încă nu l-au şters definitiv de pe faţa pămîntului, copacul a înverzit odată cu primăvara. Vrea să trăiască. Un arbore pentru dăinuirea noastră! ♦♦♦ Am surprins un cioroi fîlfîind. Cu o fărîmă de pîine în ciocu-i, tovarăşul a dat un ton decisiv atmosferei înveşnicite. ♦♦♦ Dintr-o electorală-n alta…
Mă refugiez în păienjeniş şi prima veste bună pe care o aflu este de la Vitalie Zîgrea, un bun prieten al meu din Cernăuţi, jurnalist la Radio Ucraina Internaţional (RUI), redacţia de emisiuni în limba română. Vitalie îmi spune că emisiunea sa De la inimă la inimă va fi lansată, în premieră, şi pe Internet. Ascultătorii care nu intră în raza de difuzare a emisiunii cu dedicaţii muzicale şi cuvinte de suflet, pe care o produce Vitalie, vor avea ocazia să se purifice spiritual, începînd din 21 iunie, în fiece duminică. Read the rest of this entry »
Internet-ul este la ora actuală cel mai mare organism informaţional din lume. Aproape toată lumea utilizează Internet-ul, dar nu cunoaştem valoarea masei acestei copleşitoare surse de informaţii. Tot ceea ce se află pe Internet – de la secvenţe video la mesaje de e-mail – reprezintă o formă de informaţie. Cu toate acestea, în mod surprinzător, Stephen Cass şi ceilalţi angajaţi ai revistei DISCOVER nu au reuşit să găsească nicio lucrare de cercetare referitoare la masa Internet-ului – aşa că s-au hotărât să o facă ei înşişi.
Primul pas în calcularea masei Internet-ului constă în înţelegerea procesului prin care sînt procesate datele pe net. Se spune că informaţiile sînt reduse la pachete de dimensiuni de la cîteva zeci la mii de octeţi sau mai mult. În plus, aceste pachete conţin detalii privind adresarea, astfel încît computerele care transportă datele (router-ele) să ştie unde să expedieze pachetele. De regulă, aceste pachete sînt primite şi stocate pe o serie de computere de transmisie (repetitoare), înainte de a ajunge la destinatar. Aceasta se realizează prin mişcarea electronilor sau pulsurilor de lumină (în cazul cablurilor din fibră optică). Dar, conform părerii lui Cass, aceşti electroni sau unde radio nu reprezintă factorul cel mai important în determinarea masei Internet-ului, ci mai degrabă tiparul de biţi pe care îl descriu. Aceste tipare reprezintă amprentele pachetelor de date care, pur şi simplu, sînt reconstruite de fiecare dată cînd sînt recepţionate de computerele dintr-o reţea. Astfel, ponderea biţilor este cea care este importantă. Read the rest of this entry »
Să fie oare Iuri Ivanci Roşca o “victimă a istoriei” ? Posibil că foarte curînd ne vom convinge definitiv de acest fapt. Oricum, mai cu seamă după alegerile din 5 aprilie curent, este deja foarte evidentă fosilizarea lentă, dar sigură a PePeCeDe-ului. Ca să nu se mumifice de tot, PeCeReMe-ul, mai bine zis tovarăşul all in one al plaiului, în semn de recunoştinţă, i-a făcut astăzi liderului roşchiştilor un cadouaş – scaunul de vice-priministru al RîMî în Guvernul Greceanîi-II™. Manus manum lavat, ce mai ! Precum la MIT şi Muuu1, mare forfotă la EUnuTVreau !!! Să vedem ce urmează. În arenă, personajele se pregătesc de următoarea reprezentaţie… Read the rest of this entry »
Miniştrii de Externe ai UE reuniţi, luni, la Luxemburg au decis, la cererea României, să nu reia negocierile cu R. Moldova pentru un nou acord „pînă cînd Chişinăul nu va corecta politica de vize faţă de cetăţenii români”, a declarat ministrul român de Externe Cristian Diaconescu.
„Concluziile adoptate de miniştrii UE sînt legate de mandatul de negociere pentru un nou acord dintre UE şi R. Moldova. La cererea României, această negociere nu va avea loc pînă cînd Chişinăul nu va corecta politica de vize faţă de România”, a spus ministrul român. Read the rest of this entry »
Cu abrevierea R.M. mulţi concetăţeni au început a se identifica. Oare chiar ne reprezintă cu adevărat Rî.Mî ? Deschid cartea Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate de Vasile Gârneţ şi recitesc “Bine aţi venit în R.M.! “, un articol publicat în Contrafort încă în decembrie 2000. În continuare, vă invit să (re)citiţi cîteva fragmente de inadecvare la realităţile tragicomice din jurul nostru… Read the rest of this entry »
“… intelectualul nu este determinat mecanic de o profesie, ci de o stare de spirit a omului”
Eveniment planetar, moartea lui Michael Jackson a fost pe primele pagini din aproape toate ziarele europene. În fiecare ţară se aminteşte geniul artistic al regelui muzicii pop, dar şi partea sa sumbră, tragică.
Toată lumea citeşete. Zilele astea, aproape toţi oamenii pe care i-am văzut odihnindu-se pe băncile din centrul urbei răsfoiau Коммунист (Comunistul). Ultimul număr electoral al acestui ziar de partid era distribuit cu hărnicie de către două adolescente în roşu, pline de viaţă. Una dintre ele mi-a întins o gazetă (după asta, în interiorul acelui număr mai descoperisem un alt număr, de acelaşi fel). “Pajalusta! Ăta dlea vas!“, mi-a spus hotărît o tovarăşă domnişoară. “Şto ăta?“, am făcut-o pe prostul, cu grijă să nu rămîn aşa. “Коммунист – naşa gazeta!“, cu mîndrie mi s-a lăudat tînăra comunistă. “Ooooo! Коммуниииииииист!… Haroşaia gazeta, haroşaia partia!“, am exclamat cu un soi de intonaţie (auto)ironică, neînţeleasă de adolescenta secerociocanică. 
Internet-ul este la ora actuală cel mai mare organism informaţional din lume. Aproape toată lumea utilizează Internet-ul, dar nu cunoaştem valoarea masei acestei copleşitoare surse de informaţii. Tot ceea ce se află pe Internet – de la secvenţe video la mesaje de e-mail – reprezintă o formă de informaţie. Cu toate acestea, în mod surprinzător, Stephen Cass şi ceilalţi angajaţi ai revistei 
Miniştrii de Externe ai UE reuniţi, luni, la Luxemburg au decis, la cererea României, să nu reia negocierile cu R. Moldova pentru un nou acord „pînă cînd Chişinăul nu va corecta politica de vize faţă de cetăţenii români”, a declarat ministrul român de Externe Cristian Diaconescu.
Cu abrevierea R.M. mulţi concetăţeni au început a se identifica. Oare chiar ne reprezintă cu adevărat Rî.Mî ? Deschid cartea Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate de 
